Mi s-a intamplat de multe ori in discutii in care a venit momentul sa apar unicitatea si autenticitatea ortodoxiei vis-a-vis de miscarea ecumenica sau ideea ca toti avem acelasi Dumnezeu, si nu conteaza deci ca esti catolic, pocait, etc. tot la Dumnezeu te inchini, asa ca hai sa ne unim! , sa folosesc urmatoarea metafora a vinului : Ortodoxia este ca un vin bun, greu, vechi de 2000 de ani si daca te apuci sa-l amesteci cu apa, posirca, otet sau orice altceva (ca in ecumenism) ce rezulta nu numai ca este greu de baut dar se poate sa-ti faca si rau pe deasupra.

Citeşte şi:  Sfântul Ilarion Troitki – “Crestinismul” de substitut: deghizarea ereziilor sub masca Evangheliei

Marturisesc ca, spusa repetat pentru a fi inteleasa , aceasta metafora blocheza pret de cateva secunde preopinentul meu.

Mi se replica cum ca si acest vin bun poate avea ciorchini sau boabe de struguri mucegaite (o parte din cler) care-l pot strica.

Nu ma las si spun ca una, doua sau cateva boabe din ditamai via nu pot altera parfumul vinului vechi…

Citeşte şi:  Toate ereziile s-au abătut de la adevăr şi şi-au născocit vreo aiureală vădită arătând tuturor, de mult, lipsa de evlavi

Ar trebui sa ne intrebam care ar fi productia de vin anul acesta ? Scade de la an la an? sau, va mai fi de-o damigeana?

Sursa: jurnalduhovnicesc.wordpress.com