Mi s-a intamplat de multe ori in discutii in care a venit momentul sa apar unicitatea si autenticitatea ortodoxiei vis-a-vis de miscarea ecumenica sau ideea ca toti avem acelasi Dumnezeu, si nu conteaza deci ca esti catolic, pocait, etc. tot la Dumnezeu te inchini, asa ca hai sa ne unim! , sa folosesc urmatoarea metafora a vinului : Ortodoxia este ca un vin bun, greu, vechi de 2000 de ani si daca te apuci sa-l amesteci cu apa, posirca, otet sau orice altceva (ca in ecumenism) ce rezulta nu numai ca este greu de baut dar se poate sa-ti faca si rau pe deasupra.

Citeşte şi:  Ioan Vlăducă: Întrebări şi răspunsuri despre ecumenism. Despre Dragoste și Adevăr

Marturisesc ca, spusa repetat pentru a fi inteleasa , aceasta metafora blocheza pret de cateva secunde preopinentul meu.

Mi se replica cum ca si acest vin bun poate avea ciorchini sau boabe de struguri mucegaite (o parte din cler) care-l pot strica.

Nu ma las si spun ca una, doua sau cateva boabe din ditamai via nu pot altera parfumul vinului vechi…

Citeşte şi:  Sfântul Vasile cel Mare: Să nu avem nici o tovărășie cu cei neroditori

Ar trebui sa ne intrebam care ar fi productia de vin anul acesta ? Scade de la an la an? sau, va mai fi de-o damigeana?

Sursa: jurnalduhovnicesc.wordpress.com