Cândva, o creştină s-a mărturisit în paraclisul Sfântului Harlambie. După spovedanie, în timp ce rudele ei stăteau la rând, ea a coborât în Biserica mare ca să se închine.
Lăcaşul fiind gol, a aprins o lumânare şi a început să se roage la icoane. La un moment dat, a văzut Sfintele Uşi deschise iar pe Sfânta Masă un tânăr frumos, blond. Când l-a văzut, i-a strigat:
– Nu-ţi este ruşine să stai pe Sfânta Masă? coboară repede şi ieşi, aşa sunteţi voi tinerii de azi, prost crescuţi, fără teamă de Dumnezeu, trântori, leneşi şi fără căpătâi…Tânărul a întrerupt-o şi cu un glas dulce şi ceresc i-a zis:
– Dar tu de ce nu te-ai mărturist cu puţin înanite de păcatul care l-ai făcut? şi i-a spus cu exactitate păcatul. Femeia s-a pierdut, a amuţit la descoperirea tânărului.
– Dar cine eşti tu? l-a întrebat bâlbâindu-se şi tremurând.
– Eu sunt Cel cu Care te vei împărtăşi mâine! i-a zis şi a dispărut.
Când şi-a revenit, a fugit la părintele Iacov speriată ca să spună ce a văzut şi ce i s-a întâmplat.
Extras din Pr. Stefanos Anagnostopoulos, Explicarea Dumnezeiestii Liturghii, Editura Bizantina 2005
Citeşte şi:  Glumele pricinuiesc atâtea vătămări, pentru aceea trebuie să fie departe de viaţa creştinilor