Eutanasia a ajuns în Italia, şi atât activiştii pentru dreptul de a muri care jubilează în urma votării legii, cât şi catolicii cu inima zdrobită îi atribuie o parte din reuşită Papei Francisc. Mai mult, legea nu garantează medicilor dreptul de a refuza participarea din motive de conştiinţă.

Joia trecută, 14 decembrie, guvernul italian a votat o lege care permite persoanelor adulte să hotărască îngrijirea pentru sfârşitul vieţii lor, inclusiv circumstanţele în care ei pot refuza tratamentul. Italienii vor putea acum să alcătuiască ,,dorinţe de viaţă” (living wills) în care pot refuza nu numai tratamentul medical, ci şi hidratarea şi nutriţia.

Potrivit învăţăturii catolice, oprirea nutriţiei şi hidratării este eutanasie pasivă.

Proiectul de lege privind sfârşitul vieţii a fost introdus pentru prima oară în urmă cu 30 de ani, dar la acea vreme politicienii pro-viaţă s-au opus cu tărie şi au blocat votarea sa sugerând peste 3.000 amendamente. Cu toate acestea, miercuri, amendamentele au fost înfrânte cu 180 de voturi pentru, 71 împotrivă şi 6 abţineri.

Noua lege va intra în înregistrările oficiale la cea de-a 40-a aniversare a votării legii italiene care permite avortul.

Criticii spun că rezistenţa politicienilor catolici faţă de proiectul de lege a fost slăbită după discursul din noiembrie al Papei Francisc la Academia Pontificală pentru Viaţă, discurs în care el a arătat că persoanele pot refuza tratament medical care prelungeşte viaţa dar a omis să precizeze că administrarea nutriţiei şi hidratării constituie îngrijire umanitară fundamentală mai degrabă decât tratament medical. Potrivit cotidianului italian La Repubblica şi celui american The New York Times, mulţi dintre susţinătorii proiectului de lege şi mulţi catolici au văzut discursul Papei Francisc ca pe o ,,undă verde” pentru noua lege.

,,Cuvintele Papei Francisc despre sfârşitul vieţii, din 16 noiembrie de la Academia Pontificală pentru Viaţă, au fost interpretate de toţi ca o ‘uşă deschisă’ pentru forma de eutanasie care este ‘Dorinţa de Viaţă’”, scria Roberto di Mattei, istoric catolic şi conducătorul Fundaţiei Lepanto din Italia.

,,Cuvintele papei au fost necesare, scria Corrado Augias în La Repubblica, pentru a doborî cea din urmă opoziţie a unora dintre catolici şi probabil pentru a convinge cel puţin o parte dintre ei să-şi dea consimţământul [faţă de legea pro-eutanasie]”.

Activistul pentru dreptul de a muri Marco Cappato, membru al Partidului Radical de extremă stângă din Italia, l-a lăudat pe Papa Francisc imediat după cuvântul său de la Academia pentru Viaţă pentru că a pus dorinţele persoanei bolnave în centrul controversei despre îngrijirea medicală pentru pacienţii în fază terminală. Papa Francisc, a considerat el, a fost de partea proiectului de lege.

,,Faptul că ne lipseşte o lege care să confere cel mai mic respect faţă de drepturile persoanei bolnave a fost pus la îndoială acum şi de papă”, scria el la acea vreme. ,,Cine ştie dacă susţinătorii clericalismului ‘mai catolici decât papa’ din Parlament se vor opri vreodată o clipă pentru a reconsidera obstrucţionismul lor … privind ‘Dorinţa de Viaţă’”.

În mod evident, au făcut-o.

În discursul său la Academia pentru Viaţă, Papa Francisc a spus: ,,Este legitim moral a hotărî să nu adopţi măsuri terapeutice sau să le întrerupi când folosirea lor nu întruneşte acel standard etic şi umanist care va fi numit mai târziu ‘măsura cuvenită în întrebuinţarea remediilor’ … Astfel devine posibilă o hotărâre care este calificată moral ca îndepărtarea ‘tratamentului prea zelos’”.

Papa Francisc a cerut ,,discernământ” când este vorba despre prelungirea vieţii dar fără a menţiona punctul crucial al chestiunii, adică întreruperea nutriţiei şi hidratării. Tuturor taberelor li s-au părut că cele spuse de papă arată sprijin pentru proiectul de lege.

,,Pentru a stabili dacă o intervenţie medicală potrivită clinic este realmente proporţionată, aplicarea mecanică a regulii generale nu este suficientă”, a spus papa. ,,Trebuie să existe un discernământ grijuliu al subiectului moral, circumstanţelor cazului şi intenţiilor celor implicaţi”, a continuat el.

,,Înainte de toate, pacientul are dreptul, evident în dialog cu medicii, să evalueze o propunere de tratament şi să judece proporţionalitatea sa reală în cazul său concret, şi să-l refuze în mod necesar dacă consideră că o asemenea proporţionalitate lipseşte”, a adăugat el.

În plus, Conferinţa Episcopilor din Italia nu şi-a exprimat opinia împotriva legii.

Într-un interviu acordat cotidianului La Repubblica, cardinalul Ruini, în vârstă de 86 ani, retras, fost preşedinte al Conferinţei Episcopilor din Italia, a deplâns votarea proiectului de lege. ,,Această lege, a spus el, deschide uşa pentru eutanasie, fără a o numi”. ,,Este mai degrabă o metodă ipocrită de a proceda, similară celei folosite pentru a legitima căsătoria între persoane de acelaşi sex, fără a o numi căsătorie şi a vorbi despre uniuni civile când, în final, a avut toate atributele unei căsătorii”, a spus el.

Cardinalul Ruini a ajuns ţinta criticilor vehemente în urmă cu 11 ani pentru că a refuzat o înmormântare catolică pentru activistul pentru dreptul de a muri şi membru al Partidului Radical, Piergiorgio Welby. El a mai spus că lipsa de prevederi privind opoziţia pe motive de conştiinţă pentru medici şi alţi lucrători în domeniul medical este ,,unul dintre defectele cele mai grave [ale legii]”.

Printre activiştii italieni pentru dreptul de a muri care au fost fotografiaţi sărbătorind votarea legii ,,Dorinţei de Viaţă” s-a aflat şi pionierul pro-avort din Partidul Radical, Emma Bonino. Ea a stat în Senat împreună cu văduva lui Piergiorgio Welby, Mina Welby, când au fost afişate rezultatele votului. Papa Francisc a numit-o pe Emma Bonino unul dintre ,,oamenii măreţi uitaţi” ai Italiei.

Sursa: www.lifesitenews.com – 19 decembrie 2017, Pope Francis credited with helping euthanasia law pass in Italy