– Părinte, aghiuţă ştie ce avem în inima noastră?

– Aceasta ar mai lipsi, să cunoască şi inimile! Numai Dumnezeu este cunoscător de inimi şi numai robilor Săi El le descoperă uneori, pentru binele nostru, ce avem în inimile noastre. Aghiuţă ştie numai vicleniile şi răutăţile ce le sădeşte în uneltele lui; nu ştie gândurile noastre cele bune.

Citeşte şi:  Sf. Amfilohie de la Poceaev: "Munciţi şi rugaţi-vă voi înşivă! Dacă vrei să te mântuieşti, fii orb, surd şi mut”

Numai din experienţă pricepe unele lucruri, dar şi în acestea de cele mai multe ori greşeşte. Iar dacă Dumnezeu n-ar îngădui să le priceapă nici pe acestea, ar greşi mereu în toate, deoarece diavolul este întunecat. Vizibilitate zero!!! Nu ştie, de pildă, un gând bun de-al nostru.

Dacă am vreun gând rău, pe acela îl ştie, pentru că el însuşi îl sădeşte. Dacă eu vreau să merg să fac o faptă bună undeva, să mântuiesc un om, diavolul nu ştie aceasta.

Citeşte şi:  În Biserică suntem de multe ori puşi în situaţia de a da răspunsul Amin. CE ÎNSEAMNĂ ACEST CUVÂNT?

Când însă acela îi insuflă cuiva un gând şi-i spune: „Du-te şi mântuieşte pe cutare om!”, şi îl va broda în acelaşi timp şi cu mândrie, atunci ştie gândul acesta. Prin faptul că omul primeşte mândria, dă drept ispititorului. Lucrurile sunt foarte fine.

Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti. Volumul I – Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, București, 2012 – fragment