Atunci când mireanul constată că ierarhul său a încălcat nişte canoane clare bisericeşti, ce poziţie trebuie să aibă credinciosul nostru?

Credinciosul? Face parte din unitatea sau din corpul mistic al bisericii, al cărui cap este Iisus Hristos. El merge după păstorul său atâta vreme cât este drept învăţând cuvântul adevărului.

În momentul când se abate de la acest adevăr, atât credinciosul cât şi clericul nu mai au datoria de a-l urma, ci trebuie să meargă singuri pe calea deschisă de strămoşii şi de părinţii lor, căci păstorul poate greşi ca om, el poate să persiste chiar în greşeală!

Citeşte şi:  Nu trebuie să îţi fie ruşine să spui ca eşti păcatos. Este ca și cum ai afirma: "Sunt muritor, am anumite limite!"

Sunt anumite fenomene psihice care îl determină să se abată sau să nu mai țină seamă de nişte principii şi adevăruri sau cine ştie ce interese poate să aibă?

Poate să fie un om cumpărat şi vândut, că dacă au fost doisprezece apostoli, unul s-a găsit să vândă! Dar prin atâţia ani, de 2000 ori 12, câţi vor mai fi cu ştiinţă și fără stiintă, cu voinţă si fără voinţă?

Citeşte şi:  Cu cât te apropii de Dumnezcu, cu atât te luminezi şi străluceşti, şi cu cât Îl iubeşti pe Dumnezeu, cu atât mai mult îl iubeşti pe om

Deci iată că nu-l mai poţi urma, cu tot regretul, el nu mai este păstorul cel bun!

“Cuvintele înţeleptului”, Părintele Iustin Pârvu. Editura Babel, Bacău, 2011.