Medicii, companiile farmaceutice şi chiar rudele pacienţilor se plâng că aceştia nu îşi iau pastilele în mod regulat, fapt care – afirmă ei – duce la complicaţii şi uneori chiar la moarte. Rudele sunt nevoite să-i verifice sau să angajeze persoane care să verifice dacă ei îşi iau medicaţia după cum au prescris medicii.
Pentru a veni în ajutorul acestora[1], diverse firme au inventat tot felul de dispozitive, cutii în care pacientul îşi poate pune medicamentele pe zile şi pe perioade ale zilei, sau chiar unele medicamente sunt vândute în blistere care precizează zilele săptămânii etc. Pentru unii pacienţi însă, nici aceste metode nu dau roade. În sprijinul lor a venit compania Sănătate Digitală Proteus din Redwood, California, care a inventat tehnologia Helius, care a fost aprobată în Europa în 2010 şi în SUA în 2012.
Deocamdată, pastilele numite Proteus nu se găsesc de vânzare în farmacii, dar sunt lansate treptat prin proiecte-pilot cu ajutorul unui număr de medici şi sisteme de sănătate. Pastilele produse pe baza acestei tehnologii conţin bucăţele de cupru şi magneziu, care sunt comestibile. Când pacientul înghite pastila Proteus, metalele reacţionează cu fluidele din stomac şi generează un semnal electric slab. Semnalul electric, atât de slab încât pacienţii nu-l simt, trece prin trup şi ‘comută’ un plasture purtat pe piele. Plasturele transmite la rândul său un semnal prin bluetooth către un dispozitiv mobil, care înregistrează că pacientul a luat pastila, ca şi alte informaţii ca puls, activitate şi odihnă. Plasturele este produs de compania MC10 şi este o sumă de senzori aplicaţi pe piele (a se vedea episoadele anterioare).
Aceste informaţii pot fi urmărite şi cu ajutorul brăţărilor cu senzori, dar sondajele arată că utilizatorii tind să nu mai poarte brăţările după câteva luni şi atunci această tehnologie ‘înghiţită’ este mai eficientă.
David O’Reilly, director de producţie la firma Proteus, afirmă că tehnologia este eficientă pentru că este subtilă şi necesită puţin efort: ,,Proteus şi companii ca Proteus, din domeniul sănătăţii digitale, sunt concentrate pe folosirea tehnologiei şi integrarea acestei tehnologii în produsele medicale pe care le folosim deja – medicamente şi dispozitive medicale – pentru a crea acest gen de experienţă bogată în informaţie despre individ 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână, pentru a putea ajuta la coordonarea mai bună şi personalizarea terapiilor şi îmbunătăţirea sănătăţii în timp”.
La rândul său, dr. Joseph Kvedar, directorul Centrului de Sănătate Conectată, care studiază modalităţi de a combina îngrijirea sănătăţii cu tehnologia, declara că pastila Proteus ,,are un potenţial uriaş”. Plasturele cu senzori care culeg date precum temperatura corpului, pulsul, activitatea creierului şi transmit informaţia unui dispozitiv este numit de dr. Kvedar ,,tehnologie fără conflict”.
Dar aceste progrese tehnologice ridică probleme privind intimitatea pacientului. Proteus afirmă că respectă reglementările de intimitate şi protocoalele de securitate standard de acces la datele pacientului. Cu toate acestea, riscul de fisuri în securitate există mereu pentru astfel de tehnologii şi persoanele care le utilizează trebuie să cântărească dacă riscurile sunt mai mari ca beneficiile. Dr. Kvedar afirmă că şi medicii trebuie să-şi educe pacienţii privind aceste beneficii: ,,Persoana hotărăşte întotdeauna dacă va permite sau nu accesul unor persoane la informaţii despre starea sa de sănătate. Este extrem de simplu. Avem sarcina de a vă convinge pe voi, pacienţii, că este preţios să permiteţi accesul la informaţie dacă vreţi să vi se îmbunătăţească starea de sănătate. Asta depinde de noi, medicii”.
Dispozitive pe bază de cip care administrează medicamente
O echipă de cercetători de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT), formată din profesorii Robert Langer, Michael Cima şi John Santini, a inventat un dispozitiv implantabil cu microcip care conţine mai multe sute de micro-rezervoare cu medicament, controlat de la distanţă[2]. Ulterior, ei au înfiinţat compania Microchips Biotech, ca o filială a MIT, unde se 
Dispozitivele implantabile sunt alcătuite din sute de rezervoare de dimensiunea gămăliei unui ac, fiecare rezervor fiind închis cu o membrană metalică, care stochează doze precise de medicamente sau substanţe chimice. Dispozitivul se poate implanta sub piele în mână, şold sau pe spate. Un semnal specific transmis de un dispozitiv exterior, precum un smartphone controlat de medic, înlătură membrana unui rezervor, eliberând o singură doză de medicament în sângele pacientului. Medicul poate ajusta doza sau intervalul de timp la care se realizează administrarea respectivului medicament în funcţie de evoluţia pacientului. În prezent, dispozitivul poate elibera doze de medicament timp de 5 ani şi se preconizează că va fi îmbunătăţit pentru a elibera doze până la 16 ani după implantare.
Dispozitiv implantabil cu microcip pentru eliberarea de medicamente
Una dintre primele direcţii de dezvoltare a fost încărcarea acestui dispozitiv cu hormoni de control al naşterii[3], proiectul fiind finanţat de Fundaţia Bill şi Melinda Gates. TWCN relatează: ,,Microcipul de control al naşterii este ideea profesorului Robert Langer de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts. Fundaţia Bill şi Melinda Gates a finanţat cercetarea şi prototipul este gata pentru testarea umană. Fundaţia Chip a institutului şi Fundaţia Gates au lucrat la acest microcip în ultimii 3 ani. Testele de siguranţă vor începe către sfârşitul anului 2015 şi Robert Langer este încrezător că cipurile vor ajunge în magazine în 2018. Ţinta principală a acestor dispozitive sunt femeile din lumea a treia care sunt adeseori victimele durerii şi riscului de a muri în timpul sarcinii”. Prezentat ca un proiect umanitar, el urmăreşte în realitate controlul naşterilor şi reducerea numărului de nou-născuţi pe plan mondial.
O altă posibilitate de utilizare a acestor dispozitive, care a fost deja testată, este pentru pacienţii cu osteoporoză. În 2011-2012, a fost realizat un studiu clinic pentru tratarea osteoporozei cu noua tehnologie. Timp de 4 luni, micro-rezervoarele au eliberat doze precise de hormon paratiroidian în sângele voluntarilor. Studiul a fost considerat un succes, rezultatele arătând că dispozitivele au eliberat doze de hormon comparabile cu cele administrate prin injecţii şi mai complet, fără efecte secundare. De asemenea se consideră că dispozitivul poate fi utilizat de pacienţii cu diabet, cancer, scleroză multiplă.
În 2015, compania Microchips Biotech a încheiat un contract cu firma Teva Pharmaceutical Industries Ltd., cel mai mare producător de medicamente generice din lume, pentru a comercializa dispozitive implantabile cu microcip pentru administrarea de produse Teva, pentru a spori rezultatele clinice la pacienţii cu boli cronice.
,,Implantul cu microcip este într-adevăr la intersecţia dintre tehnologia digitală şi medicină şi viitorul administrării de medicamente pentru pacienţi care nu pot suporta acele, care necesită regulat injecţii auto-administrate sau unde respectarea prescripţiei este esenţială pentru rezultate”, a afirmat
Michael Hayden, preşedintele Teva pentru Cercetare şi Dezvoltare Globală.
,,Suntem încântaţi să ne punem de acord cu o companie care vede potenţialul tehnologiei noastre de a transforma modul în care medicamentele sunt administrate pacienţilor, oferind potenţial pentru a creşte respectarea prescripţiilor şi a îmbunătăţi semnificativ rezultatele. Acesta este primul parteneriat dintr-o serie – care nădăjduim să fie mare – cu industria pentru a introduce tehnologia noastră într-o serie largă de aplicaţii terapeutice şi stări patologice”, a declarat Cheryl R. Blanchard, director executiv la Microchips Biotech.
Dispozitivele sunt prezentate extrem de laudativ, arătându-se numai beneficiile de care s-ar putea bucura pacienţii de pe urma lor. Însă, ce se întâmplă în caz de erori medicale, reacţii adverse, interacţii între medicamentele care se varsă la comandă în sângele unei persoane ? Ce se întâmplă dacă dispozitivul ajunge în mâna unei persoane dornice să facă rău pacientului sau care doar greşeşte doza de medicament ? Unde vor fi specificate efectele secundare şi contraindicaţiile de pe cutiile medicamentelor în cazul medicamentelor administrate cu ajutorul unor astfel de dispozitive ?
Nu cumva această tehnologie deschide uşa companiilor farmaceutice ca să câştige o influenţă şi mai mare asupra vieţii oamenilor pe care îi ‘inundă’ cu produsele lor ? După cum afirma un jurnalist, aceasta este ,,noua faţă a medicinei căsătorită poligam cu marea industrie farmaceutică, biotehnologie, nanotehnologie şi tehnologia fără fir”.
La alt nivel se pune problema ,,suveranităţii” personale, a libertăţii individuale subminată de medici şi sistemul medical care controlează fără opoziţie dispozitivele plasate în trupurile pacienţilor lor, pentru sterilizare sau pentru ‘calmare’ cu ajutorul medicamentelor psihotrope. Nu va mai fi nevoie de închiderea în spitale de psihiatrie, aşa cum se proceda în timpul regimului comunist şi nu numai, căci zăbrelele se mută în propriul trup. Nu va mai fi nevoie de torturarea şi mutilarea femeilor în cadrul avorturilor silite, aşa cum procedează încă sistemul comunist din China, soluţia este extrem de ‘simplă şi curată’. Un jurnalist nota că ,,acest microcip ar putea fi folosit pentru a face trupurile utilizatorilor parte din ‘matrice’, un nod într-o reţea globală de informaţii, o unitate economică şi de calcul care leagă carnea noastră de complexul farmaceutico-industrialo-financiar”.
* * *
Toate aceste dispozitive – brăţări la purtător, tatuaje electronice, dispozitive medicale implantate – contribuie la obişnuirea omului cu ideea implantării de cipuri. Sub influenţa acestor dispozitive şi a propagandei deşănţate în favoarea lor, mentalitatea omului contemporan se schimbă încetul cu încetul. Microcipurile şi beneficiile lor – pur lumeşti, vremelnice, şi acelea îndoielnice, şi fără nici un câştig duhovnicesc – cuceresc tot mai mult mintea omului de astăzi, deja golită de cele duhovniceşti şi aţintită mai mereu către pământ.
Cea mai aprigă bătălie care se duce astăzi este cea pentru mintea omului. Iar omul zilelor noastre, care consideră că toate aceste dispozitive – care pot fi considerate pe drept ,,doici electronice pentru adulţi cu creierul atrofiat” – sunt un ajutor pentru mintea lui, se lipseşte de ea de bunăvoie pentru a se bucura de ele[4]. Astăzi, când principiile şi morala au fost izgonite din societate, ,,pentru fiecare persoană care nu ia sau nu vrea să ia hotărâri în dreptul său, există cineva mai mult decât dornic să le ia pentru ea” !
Iosif Mocanu, Cacacombele Ortodoxiei
[1] Mai ales astăzi, când medicina alopată recomandă ca pacienţii să ia nenumărate pastile, care pot pune în dificultate chiar pacienţi mai tineri, nu numai pe cei vârstnici şi cu dificultăţi de memorie.
[2] Tehnologia cu micro-rezervor a fost elaborată pentru prima oară la MIT în anii ’1990.
[3] Probabil că din acest motiv dispozitivul mai este numit ,,glandă artificială”.
[4] Pot fi asemănaţi oamenii contemporani cu pieile roşii de odinioară care se cucereau de pietricelele colorate şi sclipitoare, oglinzile şi mărgelele ieftine ale conchistadorilor, şi le deschideau vistieriile lor şi le dăruiau acestora în schimb comorile lor cele mai de preţ.
