Naşterea Domnului este praznicul căldurii şi al inimii omeneşti calde

Ce este omul şi care este valoarea lui? Secolul al XX-lea a spus că omul nu este nimic, dar praznicul de azi, ca şi acum 2000 de ani, spune că omul este sfânt. Şi acest adevăr se aplică nu numai sufletului său, ci şi trupului său. Omul în întregul său, trup şi suflet împreună, este un templu nepreţuit şi etern. Sărbătoarea de azi ne spune aceasta, ziua în care Cel fără de trup a luat trup şi în care Fiul lui Dumnezeu a devenit Fiul Omului. Exact aceasta este noutatea radicală a credinţei noastre. Faptul că sufletul este sfânt îl sugerează şi alte religii, dar că trupul este deopotrivă sfânt nu se mai spune nicăieri. În timpul primelor opt veacuri creştine, caracterizate prin lupte contra ereziilor, Biserica şi-a apărat neînfrântă acest adevăr: că omul întreg, trup şi suflet, este sfânt. Aceasta se aplică fiecărui om, indiferent de religie sau naţionalitate. Orice crimă, orice lezare a personalităţii şi libertăţii umane este un păcat, cu atât mai mult dacă este justificat ideologic sau naţional.

Pastorala la Nasterea Domnului a Patriarhului Pavle al Serbiei (1999)

În contrast cu acest tablou întunecat al secolului al XX-lea, astăzi vedem înaintea ochilor o tânără Mamă ţinându-şi Pruncul abia născut la sân şi suntem mişcaţi, simţind una dintre cele mai mari virtuţi umane: o inimă caldă. Dragostea maternă a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pătrunde întregul eveniment de azi şi răspândeşte un sentiment cald în inimile noastre. Naşterea Domnului este praznicul căldurii şi al inimii omeneşti calde. Dacă se pare că nu mai există astăzi loc în care o persoană să se poată ”încălzi”, este pentru că inima omenească a devenit rece. Au devenit aspri și nesimțitori până și la suferința atâtor frați și surori care în ultimii ani au rămas fără case, exilați din locurile lor de naștere, iar unii și fără cei iubiți ai lor. Că viața este grea nu este doar o excepție, ci regulă. Numai secolul XX a adus visul naiv că viața trebuie să fie ușoară și plăcută, vis care n-a mai existat în istorie. ”În sudoarea frunții tale îți vei mânca pâinea ta ”, îi spune Domnul lui Adam (Facere 3, 19) și aceasta este legea vieții omenești.

Dar nenorocirile și dificultățile, și neputințele sunt mai ușor de purtat când avem în noi și între noi căldura umană. Pentru că în Ziua celei de-a Doua Veniri a Lui, Domnul nu ne va întreba în ce fel de vremuri am trăit, ci cum ne-am raportat la aproapele nostru. A fost el ”iadul” nostru sau ”raiul” nostru? Noi înșine construim iadul sau raiul în inimile noastre în circumstanțele care ne sunt date, iar căldura inimii umane este în stare să preschimbe orice situație, chiar și să transforme o peșteră din Betleem în cel mai frumos palat și în locul Nașterii Împăratului tuturor Împăraților.

E greu să fii om. Să fii om care răspândește căldură umană este și mai greu, dar este o însărcinare care ni se potrivește și la care am fost chemați de Însuși Domnul: să fim oameni chiar în vremuri inumane. Să privim în jurul nostru. Vedeți câte familii sunt stăpânite de răceală, familii în care nu mai există dragoste și care se dezintegrează. Sunt din ce în ce mai multe astfel de familii. Vedeți câte legături de rudenie, de vecinătate, de prietenie s-au distrus, învăluite de răceală. Vom fi complet imobilizați de gheața discordiei, a dezbinării și invidiei, dacă nu-L vom aduce pe Hristos în inimile noastre și mai ales, în inimile copiilor noștri. El este singurul care poate să-i unească pe cei dezbinați și să-i reconcilieze pe cei înstrăinați, să ne încălzească inimile și să dea pace vieților noastre. Ce este, deci, de făcut acum, la începutul noului secol și mileniu? Ne punem nouă înșine această întebare. Le punem această întrebare fraților noștri din întreaga lume cărora le pasă de noi. Viitorul este ascuns și necunoscut. Sunt multe căi înaintea noastră, dar nu sunt toate căi drepte. Unele din ele duc la distrugere. Dar viitorul ce ni se așterne înainte nu este ceva ce trebuie pur și simplu acceptat, ci un drum pe care noi trebuie, mai întâi, să-l construim. Suntem responsabili pentru viitorul nostru nu mai puțin decât pentru trecut. Ni se revelează ca o posibilitate pe care trebuie s-o construim responsabil și conștient.

Și umbrind viitorul, este aceeași întrebare: Pentru sau împotriva lui Hristos? Dacă Domnul nu ne-a dezvăluit viitorul apropiat, El ne-a revelat însă adevărul ultim-că El va triumfa orice ar fi. El ne-a descoperit că binele este mult mai puternic decât răul și că orice victorie a răului este trecătoare și iluzorie. Grâul și neghina cresc alături, dar numai până la cules. Pentru sau împotriva lui Hristos-aceasta este întrebarea care va determina atât viitorul nostru, cât și al tuturor neamurilor. Adunându-ne azi aici împrejurul Pruncului Sfânt Hristos, prăznuind nașterea Sa, nădăjduim și Îl rugăm ca să Se nască din nou în inimile noastre, ale vecinilor noștri, ale poporului nostru și în inimile tuturor popoarelor, în țara noastră și în toate țările.

Pace de la Dumnezeu – Hristos Se naște! Slăviți-l!