Patimile sunt patimi, şi pentru călugări şi pentru ne-călugări, pentru mireni şi pentru cei care trăiesc celibi.

Dacă noi ar trebui să înţelegem să fim călugări în căsătorie, asta înseamnă să avem o viaţă de rugăciune (o viaţă ascetică chiar) în căsnicie şi aceasta fără să suspendăm relaţiile sexuale. Pentru că, în vreme ce acestea sunt permise în căsătorie, în călugărie nu sunt.

Citeşte şi:  Sfântul Nicolae Velimirovici: Lasă lucrul în seama lui Dumnezeu

Şi, pentru fiecare om căsătorit, problema este cum să trăiesc normal în calea pe care mi-am ales-o, iar calea pe care mi-am ales-o este căsătoria.

Pe mine nu mă interesează cum să nu am relaţii cu soţia mea. Sigur că pot să practic o perioadă de abstinenţă, o perioadă de post, pot face lucrurile astea, dar nu asta mă interesează pe mine. Pe mine mă interesează cum să nu greşesc înăuntrul celor pornite.

Citeşte şi:  Inima dumneavoastră să fie numai a Domnului, iar în Domnul – și a aproapelui

Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, 2001 – fragment