Sf. Ignatie Briancianinov – din Scrisori către mireni – „22. Despre cuvenita pregătire pentru veșnicie. Despre corecta citire a Sfinților Părinți. Despre sensuri: fără ispite este cu neputință să ne apropiem de Dumnezeu”

„Primiți caldele mele felicitări cu prilejul sărbătorilor şi Anului Nou. Domnul să vă dăruiască a petrece anul care vine și ceilalți ani ai vieții dumneavoastră plăcând înaintea lui Dumnezeu, cugetând la veșnicie, făptuind pentru veșnicie. Umbrele pământești trec deja! Este timpul să încetăm a mai alerga după ele așa cum aleargă băiețelul după fluturele cu aripi aurii, gonind pe pajiștea smălțuită cu flori! Este timpul să ne gândim, să ne gândim temeinic la ceea ce este esențial, veșnic! Şi se îndeletniceşte cum se cuvine cu veșnicia cel ce exersează statornic în citirea Noului Testament și a scrierilor Sfinților
Părinți, care ne învață să înțelegem corect Evanghelia lui Hristos. Cel ce, cunoscând în felul acesta voia lui Dumnezeu cea bună și desăvârșită, își
îndreaptă potrivit ei felul de a gândi, mișcările sufletești, iar păcătoşenia și alunecările și le vindecă prin pocăință.

Citeşte şi:  Şi care ar fi soarta voastră în căsnicie? Pe aceasta lăsaţi-o în voia lui Dumnezeu, pentru că judecăţile Domnului ne sunt neştiute

Creştinul care trăiește în lume nu trebuie să-i citească pe Sfinții Părinți care au scris pentru monahi. Ce folos să citești despre virtuțile pe care nu le poți împlini în practică? Nu poate fi nici un folos, însă poate fi vătămare, care stă în aceea că în om se va stârni închipuirea unei stări duhovnicești care nu i se potrivește
deloc. Această închipuire uneori va desfăta lingușitor cu nălucirea unor virtuți înalte, alteori va aduce asupra sufletului trândăvie şi deznădejde de când vedem că nu putem împlini virtuțile cu pricina; întotdeauna și în chip statornic ne abate de la faptele cele bune ce ni se potrivesc nemijlocit și astfel face viața noastră deşartă, neroditoare. Creştinul a cărui soartă este să-şi petreacă şi să-şi încheie viața în lume trebuie să-i citească pe Sfinții Părinți care

au scris pentru toți creștinii. Asemenea scriitori sunt Sfântul Ioan Gură de Aur, Dimitrie al Rostovului, Tihon din Zadonsk, Nichifor al Astrahanului, Gheorghe Zăvorâtul. Ce arenă bogată pentru citit! Ce bogată păşune duhovnicească, pe care se pot hrăni până la săturare cuvântătoarele oi ale lui Hristos!

Citeşte şi:  Dacă cineva vă ocărăşte sau vă dispreţuieşte

Mă bucur, și mă bucur împreună cu dumneavoastră, văzând din ultima dumneavoastră scrisoare că sănătatea fiului dumneavoastră merge spre bine. Pe cine iubește, pe cine primește, Domnul îl bate şi-l pedepsește, iar după aceea îl izbăvește din necaz. Fără ispită nu ne putem apropia de Dumnezeu. Virtutea nepusă la încercare, au zis Sfinții Părinți, nu este virtute! Dacă vedeți pe cineva că îi merge faima de virtuos între ortodocși, dar trăiește fără ispite și sporește lumeşte, să știți că virtutea lui, ortodoxia lui nu sunt primite de Dumnezeu. În el, Dumnezeu vede necurăția pe care o urăşte! El privește cu îngăduință necurăția omenească, tămăduind-o prin tot felul de mijloace, dar de la cel în care vede necurăția drăcească își întoarce fața. Iubindu-vă pe dumneavoastră și pe fiul dumneavoastră, apropiindu-vă de El, a îngăduit să vă vină necaz. De aceasta Vă veți încredința din faptul că după ce
necazul a trecut ,,calea lui Dumnezeu” a devenit mai limpede, mai apropiată, atât pentru el, cât și pentru dumneavoastră. Asta văd și din mine însumi: înainte vă vorbeam mult mai superficial, lucruri mult mai uşoare pe când acum ceva
mă silește să vă vorbesc mai adânc, să vă propun hrană duhovnicească mai tare, care să va dea mai multe puteri și mai multă vioiciune. Iar dumneavoastră, văzând cât de mult vă miluiește Dumnezeu, străduiți-vă să primiți şi să păstrați această milă cum se cuvine.”

Citeşte şi:  Niciodată să nu faci mai multe lucruri deodată

Sf. Ignatie Briancianinov, „De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu”, scrisori către mireni, Editura Sophia, București, pag. 65-66