Toate investițiile Pentagonului se rezumă la arme de atac, menite să execute invazii asupra altor state. De exemplu, cine are nevoie de avioane stealth pentru a-și apăra propriul teritoriu ? Washingtonul este singurul deținător de portavioane nucleare escortate de zeci de crucișetoare, distrugătoare, nave amfibii de asalt ( portelicoptere ) și submarine nucleare de atac, capabile să atace orice punct de pe glob. SUA mai deține și o flotă uriașă de peste 500 de avioane grele cargo, special creată să transporte divizii de blindate la zeci de mii de km distanță de continentul american. Rusia care a fost înconjurată de baze militare NATO este privită de Washington ca o imensă pradă, întrucît pe teritoriul imens al acesteia sunt concentrate 60% din resursele minerale, de apă potabilă, de teren propice agriculturii, de păduri ale Terrei.

După destrămarea URSS, cînd SUA a rămas singura superputere mondială, a fost consacrat clișeul că atunci cînd Washingtonul își propune o invazie militară asupra unui stat, mai întîi crează în opinia publică psihoza că acel stat este pe punctul de a-și ataca și ocupa vecinii. Atunci cînd armata americană este cea care invadează țara țintă, prin acest procedeu de război psihologic, derulat intens prin media aservită, agresiunea militară americană trebuie privită ca eliminarea amenințării asupra vecinilor statului țintă. Cum pentru SUA , în realitate ”războiul Rece” nu s-a terminat niciodată, de peste doi ani a declanșat războiul psihologic, avînd ca țintă Rusia, reușind să oblige UE și alte state vasale să-i impună sancțiuni economice. Pentru ca influența Rusiei să nu se extindă după succesul repurtat în Siria, e nevoie de o accelerare a pregătirilor pentru atacarea Rusiei numai că Barack Obama, fiind pe final de mandat nu poate decide nimic, hotărîrea revenindu-i viitorului președinte al SUA.

1. Unde ar putea ataca SUA ?

SUA nu vizează o debarcare în Estul îndepărtat al Rusiei, ci ca și Napoleon sau Hitler, intenționează ocuparea obiectivului strategic al Rusiei care este capitala sa, Moscova. Planul inițial al SUA era ca prin ”Euromaidan” Ucraina să fie atrasă în sfera sa de influență, bazele marinei ruse din Crimeea să fie cedate marinei militare americane și Ucraina să devină stat membru NATO. De pe teritoriul Ucrainei urmînd a se declanșa invazia NATO asupra Rusiei, distanța de la Lugansk pînă la Moscova fiind de 600 km. Planul inițial a fost dat peste cap prin referendumul care a decis alipirea Crimeii la Rusia. Ulterior, datorită războiului civil din Donbass, americanii nu mai pot declanșa nicio agresiune militară asupra Rusiei, din Ucraina.

Prin urmare, planul SUA a fost revizuit, stabilind Țările Baltice ca zonă de plecare la ofensivă. Din acest motiv, SUA face presiuni puternice asupra Suediei și Finlandei să adere la NATO, pentru ca teritoriul lor să fie folosit în manevra de forțe și mijloace de atacare a Rusiei. De la granița Letoniei pînă la Moscova sunt tot 600 km și pe această direcție nu există niciun obstacol natural care să pună probleme de ordin militar.

Pentru a „descuraja” Rusia, Pentagonul a măririt de patru ori cheltuielile militare pentru campania anti-rusă înțările europene de la granița cu Rusia, a dislocat încă o brigadă de blindate în Țările Baltice și Polonia, încălcînd Actul Fondator al Tratatului Rusia-NATO din 1997 și a decis mărirea flotei militare de la 272 la 350 nave de luptă. De aceea, planul strategic al Pentagonului poate cuprinde o invazie militară fulger, dusă sub comanda NATO, cu armament clasic, plecînd din Țările Baltice și Polonia, direct către Moscova. Urmată de schimbarea conducerii politice reprezentată de Vladimir Putin și de o retragere treptată, concomitent cu cedarea către Letonia, Estonia și Ucraina a unei bucăți din teritoriul Rusiei. Granița de vest a Rusiei ar putea fi fixată pe aliniamentul St. Petersburg-Veliki Novgorod, Tver-Kaluga-Volgograd. Datorită transformării rapide a armatei chineze într-una modernă, capabilă să pună mari probleme SUA și aliaților din zona Pacificului de vest, Pentagonul nu va disloca toată tehnica de luptă disponibilă în Europa. El va păstra în rezervă 1/3 din forțele și mijloacele armatei SUA pentru a putea face față unui atac surpriză al Chinei.

2. Care ar fi fereastra de timp ?

Invazia militară a Rusiei poate fi executată cu succes de SUA doar pînă în 2018, după care șansele de reușită scad dramatic, întrucît Pentagonul va pierde superioritatea tehnologică în multe domenii, în fața armatei ruse și conflictul se va transforma într-unul mondial, cu utilizarea armamentului nuclear.

3. Cîștigarea supremației aeriene.

Rusia este axată pe o armată de aparare, excelînd la capitolul avioane de interceptare și sisteme de rachete AA foarte mobile, greu de reperat și performante, capabile să detecteze și să doboare chiar și avioanele americane de generația a V-a. De aceea, armata SUA, sprijinită de aliații săi din NATO, nu vor putea cuceri niciodată supremația aeriană. Cu mari eforturi, pot realiza parțial superioritatea aeriană, pentru perioade scurte de timp, pe anumite direcții, de la granița Rusiei, pe o fîșie cu adîncimea de 300 km. Pentru a crea culoare sigure de zbor în apărarea AA rusească, americanii vor fi obligați să folosească în primul val de atac 220 de avioane ( 15 bombardiere B-2, 160 de F-22A și 45 de F-35 ). În cele două compartimente carenate, B-2 poate lua 16 bombe ghidate prin fascicol laser GBU-31( 900 kg ) sau 36 de bombe în casete CBU-87(430 kg) sau 80 de bombe GBU-38 ( 200 kg ). Avionul F-22A poate fi înarmat cu două bombe JDAM ( 450 kg) sau cu opt bombe de 110 kg. Un impediment major este acela că racheta anti-radar AGM-88E, cu raza de acțiune de 140 km, este prea mare pentru a intra în boxele carenate ale avioanelor F-22A și F-35 ( lungime 4,1 m, ampenaje 1 m ) și dacă este acroșată pe pilonii din aripi compromite ”invizibilitatea” acestor avioane. Țintele preponderente ale primului val fiind pistele de decolare-aterizare ale aviației militare ruse și sistemele componente ale zonelor de excludere, A2/AD bubble.

Referitor la avionul F-22A, din rapoartele Pentagonului reiese că acesta a fost încîntat de rezultatele obținute de F-117 ( primul avion de generația a V-a ) în prima campanie a Golfului și în Iugoslavia. De aceea inițial, Pentagonul a comandat 750 de avioane F-22A pentru înlocuirea avioanelor F-16 din Forțele Aeriene. Odată ce spionajul militar american a descoperit că Rusia a testat cu succes chiar pe avioanele F-117 americane, noul radar anti-stealth 96L6E, Pentagonul a redus comanda la 339 de avioane F-22A. În timp ce americanii dezvoltau și testau proiectul F-22A, rușii deja creau antidotul la acest avion, adică sistemul de rachete S-400 Triumf care utiliza mai multe echipamente de detecție printre care și 96L6E. Așa că F-22A a ajuns să fie produs în doar 187 de exemplare.

Pentru a complica sarcina apărării AA rusești, simultan cu avioanele din generația a V-a, vor fi lansate 500-800 de rachete de croazieră de pe navele de suprafață și de pe submarinele americane dislocate în marea Baltică. Șanele rachetelor de croazieră de a-și atinge țintele sunt mici, întrucît Rusia deține aproximativ 250 de avioane de vînătoare cu rază mare de acțiune, cu viteza maximă de Mach 2.83 ( 3.500 km/h ), specializate în interceptarea avioanelor E-3 Sentry ( AWACS ) și a rachetelor de croazieră : MiG-31. Radarul avionului MiG-31 poate descoperi de la 320 km, urmărind 24 de ținte, simultan cu atacarea a opt dintre acestea, cu rachete R-33/37, cu raza de acțiune de 300 km și viteza Mach 6.

Totodată, avioanele americane F-18, F-15E, B-52 și B-1B pot lansa fără să se apropie de granița Rusiei ( și să intre în raza de a rachetelor S-400 ), mini rachete de croazieră AGM-154 sau AGM-158, cu o rază de acțiune cuprinsă între 110 și 1.000 km. Acestea vizînd cu precădere navele de luptă din Flota rusă a mării Baltice și bateriile rusești de rachete sol-sol 9K720 Iskander ( rază de acțiune 500 km ) și OTR-21Tochka Iskander ( rază de acțiune 180 km ). Eficacitatea acestui prim val s-ar putea exprima prin neutralizarea în cel mai fericit caz a 30 % din rețeaua radar de supraveghere aeriană rusească , a 30 % din batalioanele de rachete S-300 și S-400 rusești, dispuse între Moscova și granițele cu Țările Baltice, neutralizarea a 40 % din componentele sistemelor automatizate C4I ( cu precădere a componetelor de cercetare-bruiaj ), blocarea pe aerodromuri a peste 200 de avioane și elicoptere rusești, iregularități în structura de conducere operativă a rușilor, etc . Totuși, pierderile estimate ale americanilor și aliaților lor pot ajunge la 60-70 % din aeronavele și rachetele de croazieră care intră în spațiul aerian rusesc, în primul val.

4. Care este impedimentul major în cucerirea supremației aeriene ?

În jurul orașului Sankt Petersburg și în enclava Kaliningrad, rușii și-au creat două sisteme automatizate C4I ( Comanda, Control, Comunicatii, Computere, Informatii si Interoperabilitate ), pentru împiedicarea obținerii supremației în razboiul radioelectronic ( Electronic warfare -EW), dus de sistemele de cercetare terestre, aeriene si cosmice americane. C4I subordonează printre altele și echipamentele Krasukha-4 de tip SIGINT și COMINT ( interceptarea tuturor rețelelor de comunicații ). Krasukha-4 mai bruiză și radarele de supraveghere de pe sateliții militari americani din familia Lacrosse / Onyx, radarele militare bazate pe sol din statele vecine, cele aeriene de tip AWACS, E-8C și pe cele montate pe avioanele americane de recunoaștere RC-135 sau fară pilot RQ-4 Global Hawk. Armata rusă dispune și de echipamente de bruiaj a senzorilor electrono-optici de ghidare a bombelor și rachetelor inamice, dirijate pe fascicol laser și în infraroșu, dar și prin GPS. Acestea sunt relativ puține și dispuse în apropierea obiectivelor importante.

Sistemele C4I rusești au permis și crearea a două zone de excludere ( Anti-Access/Area Denial -A2/AD bubble ), impenetrabila pentru toate mijloacele NATO, odată cu integrarea în C4I a cîte două batalioane de rachete AA mobile cu rază mare de acțiune de tip S-400 și a mai multor baterii mobile cu rază scurtă de acțiune Tor-M2 și Pantsir-2M. Pentru a se putea apăra, Rusia va trebui să înceapă să-și dezvolte zona de continuitate a sistemelor automatizate C4I & EW & A2/AD bubble, de la Sankt Petersburg, de-a lungul graniței cu Țările Baltice, pînă în enclava Kaliningrad.

Un sistem S-400 poate urmări și ataca 80 de ținte aeriene care evoluază cu viteze de pînă la 17.000 km/h, de la distanța de 400 km, utilizînd informații radar dar și de la senzori multispectrali bazați pe sateliți. Rusia dispune în prezent de 20-25 de batalioane cu cîte 8 sisteme de lansare x 40 de rachete S-400 ( aproximativ 180 instalații de lansare S-400 ). Opt batalioane S-400 sunt dispuse în jurul Moscovei și unul se află în Siria. Rușii mai pot aduce la granița cu Țările Baltice și în Belarus, alte batalioane S-400, mai existînd în dotare aproximativ 1.100 de instalații de lansare S-300 ( 130 de batalioane S-300 ), cu raza de acțiune de 200 km, mai vechi decît S-400, dar rezistente la bruiaj, modernizate la standardul PMU-1/2 și ca urmare a dotării cu radarul 96L6E. Un sistem mai perfecționat decît S-400, este S-500 care se află în testare și va începe să doteze armata rusă din 2017.

Datorită echipamentelor de cercetare-bruiaj de tip SIGINT, COMINT, electron-optice și anti-GPS, extrem de eficiente și numeroase ale Rusiei, NATO nu va obține supremația în razboiul radioelectronic ( Electronic warfare -EW). Sistemul automatizat rusesc C4I & EW & A2/AD dispus în Siria a împiedicat coaliția anti-Stat Islamic, condusă de SUA să descopere din timp obiectivele rebelilor care urmau a fi atacate de bombardierele rusești. Pentru a fi comunicate de americani via-satelit, rebelilor susținuți de ei. De aceea, în primul val de atac, este de așteptat ca SUA să lovească în proporție de 60-70 % ținte false, de pe teritoriul Rusiei.

Valurile următoare de atac ale aviației SUA urmînd să fie asigurate cu bruiaj de avioane EF-18 și de pe navele marinei militare americane, staționate în marea Baltică. Datorită efectului slab în cîștigarea supremației aeriene din primul val, următoarle valuri de atac ale NATO vor înregistra pierderi din ce în ce mai grele. Dispozitivul aerian al SUA urmînd a fi compus din cel puțin 5.000 de avioane și elicoptere aparținînd Forțelor aeriene, Marinei și Infanteriei marine. La care se pot alătura 1.500 de aeronave aparținînd aliaților din NATO.

5. Flota navală americană.

Pe lîngă trupele de uscat și avioanele de luptă dislocate în Țările Baltice, Polonia și alte state NATO din Europa, cel mai probabil, Pentagonul va trimite în marea Baltică, ca forță de invazie cîteva zeci de grupări navale compuse din opt portavioane, opt portelicoptere, zeci de nave de desant ale Infanteriei Marine, crucișetoare purtătoare de rachete, distrugătoare și submarine de atac. Cărora li se pot alătura două portavioane italiene, unul francez și unul spaniol, împreună cu grupările navale de protecție.

Rusia poate ataca aceste grupări de nave cu rachetele de croazieră Kalibr NK și Kh-101 care au o rază de acțiune de 2.500-4.000 km și elemente de ”invizibilitate” pentru radar, dar zburînd cu viteză subsonică ( 800 km/h ), pot fi doborîte pe timpul apropierii finale. În schimb, racheta navă-navă și litoral-navă rusească P-800 Onix este mai greu de neutralizat, întrucît are o viteză de Mach 2.8 ( 3.000 km/h ) la nivelul mării și o rază de acțiune de 300 km. La fel de greu de lovit este și racheta navă-navă P-500 Bazalt care are o viteză de Mach 2.5 și o rază de acțiune de 550 km. Începînd din 2017, Rusia va fi înzestrată cu noile rachete 3M22 Zircon specializate anti-portavion, capabile să zboare cu viteză hipersonică, la înălțimi mici. 3M22 Zircon are o viteză de apropiere de Mach 6.2 (6.500 km/h) o rază de acțiune de 400-1.000 km și poate fi lansată de pe nave, submarine și de pe avioane. Pentru această rachetă, începînd din 2018, marina militară americană nu are antitdot.

6. Trupele de uscat americane.

Conform evaluărilor americane, tancul rusesc T-80 ( existent în număr de 550-3.000 în armata rusă ) este net inferior tancurilor M1 A1/2 Abrams americane, Leopard 2 germane, AMX 56 Leclerc franțuzești și Challenger 2 britanice. Tancurile T-72B3, trecute prin modernizări succesive ( circa 1.300 în armata rusă ) sunt mai performante ca T-80 și puțin inferioare AMX 56 Leclerc și Challenger 2. TancurileT-90 ( 550 în armata rusă ) sunt egale cu AMX 56 Leclerc și Challenger 2, dar cu puțin inferioare lui M1 A1/2 Abrams și Leopard 2. Mașina de luptă a infanteriei ruse ( BMP-3 și BMP-2 ) este inferioară celei americane M2 Bradley, transportorul amfibiu blindat rusesc BTR-80/82A este inferior lui Patria AMV și sensibil egal cu Stryker ( familia Piranha ).

Noul tanc T-14 Armata, superior tuturor tancurilor existente a intrat în pre-producția de serie, în 2017 armata rusă urmînd să recepționeze primele 100 de tancuri T-14. Comparînd tancurile germane Leopard 2 , americane M1A2 Abrams, franţuzeşti AMX 56 Leclerc şi britanice Challenger 2, cu T-14 Armata, rezultă un raport de 2,5- 4/1 în favoarea tancului rusesc.

Mașinile de luptă ale infanteriei T-15 și Kurganets-25 sunt cele mai puternice din lume, înregistrînd același raport în favoarea lor, în raport cu blindatele occidentale. Producția de serie a T-15 și Kurganets-25 urmînd să înceapă în 2017. Noul transportor amfibiu blindat rusescVPK-7829 Bumerang depășește sub același raport toți competitorii existenți, producția de serie și livrarea către armata rusă urmînd să începă în 2017. Așadar din 2018 Rusia va dispune de cele mai performante blindate din lume și acest aspect va schimba radical raportul de forțe într-o viitoare confruntare armată.

În primul și al doilea război din Golf, Pentagonul a demonstat că o apărare pregătită din timp, ca cea irakiană care dispunea de nenumărate blindate, poate fi străpunsă şi învăluită de trupe cu o mare mobilitate şi protecţie împotriva armelor antitanc, precum blindatele de ultimă generaţie. Grupările de tancuri americane M1A1 Abrams au cooperat cu cele compuse din maşinile de luptă ale infanteriei M2 Bradley, reuşind să avanseze prin luptă 150-250 km/zi, în deşert. Neutralizînd punctele de sprijin ale infanteriei inamice, a grupăriilor de artilerie, a aliniamentelor antitanc şi a blindatelor uşoare. În breşele făcute de blindate fiind introduse masiv transportoarele blindate LAV-50( Piranha ) ale Infanteriei Marine americane. 

Succesul blindatelor americane n-ar fi fost obținut fără executarea în prealabil de mari operațiuni aeropurtate, efectuate concomitent cu vînătoarea de blindate inamice, dusă cu aviația și elicopterele de atac.Spre deosebire de deșertul irakian, vestul Rusiei este dens populat, pretabil la desfășurarea în mediul rural a numeroase grupuri sau nuclee de rezistență, înarmate cu sisteme sol-aer portabile ( MANPADS ), ceea ce face ca manevra pe verticală, reprezentată de operațiunile aeropurtate să fie puțin probabilă. Armata rusă poate disloca în vestul Rusiei peste 500 de sisteme 9K331M Tor-M1, 9K22 Tunguska și Pantsir-S1compuse din două tunuri cal.30 mm și opt rampe de rachete diriajte pe fascicol infraroșu ( rază de acțiune 12-20 km ). În afaraacestora, trupele de uscat din vestul Rusiei dispun de alte cîteva mii de sisteme sol-aer din familia de rachete sol-aer portabile Strela și Igla. Împotriva familiei de rachete sol-aer portabile Strela și Igla, dirijate pe emisia calorică, elicopterele AH-64, AH-1, OH-58 Kiowa, UH-60A ,CH-47 Chinook și avionul cu rotoare mobile V-22 Osprey, utilizează echipamentul de bruiaj AN/ALQ-144/147/157.

Începînd din 2015, subunitățile de apărare AA care asigură protecția diviziilor de desant aerian din armata rusă au fost dotate cu rachetele portabile 9K333 Verba. Din 2016 acest sistem a început să fie introdus masiv și la trupele de uscat. Echipamentele de bruiaj de pe elicopterele americane nu pot ”păcăli” senzorul de autoghidare al rachetei Verba care lucrează simultan în trei benzi de frecvență din spectrul vizibil și infraroșu. Sistemele Verba lucrează cu complexul de cercetare electronică, bruiaj și conducere automatizată Barnaul-T al unităților de desant aerian rusesc. Barnaul-T neutralizează prin bruiaj ochit în frecvență, radarele aeronavelor inamice și folosește generatoare de interferență laser, menite să împiedice dirijarea rachetelor și bombelor laser lansate de aeronavele inamice.

Sursa: russiatoday.ro/