Cuviosul Paisie rugându-se odinioară pentru un tânăr ce era luptat de duhul curviei, iată că i se arăta fără veste Îngerul Domnului, având pe diavolul legat cu lanțuri și i-a zis:

„Ia-l pe acesta și-l ceartă cum vrei„.

Iar diavolul a zis către dumnezeiescul Paisie:

„Vai mie! Până când mă muncești cu rugăciunea ta și-i păzești prin ea pe toți cei ce locuiesc în pustia aceasta?”

Citeşte şi:  Sf. Ioan Iacob de la Neamţ, vas ales al lui Dumnezeu, odrăslit în pământul binecuvântat al Moldovei

Cuviosul Paisie a zis către diavol:

„Spune-mi mie, pentru ce-l ispitești pe tânăr, luptându-l pe dânsul cumplit? Și pentru care pricină lupți dintru început pe cei ce se nevoiesc cu atâta nebunie și sălbăticie?”

Iar diavolul i-a răspuns:

„Eu nu mă apropii de noii începători, când încep nevoințele faptei bune, că darul lui Dumnezeu nu-mi dă loc să mă apropii de dânșii, fiindcă atunci se nevoiesc cu mare fierbințeală. Iar după ce se duce de la dânșii dumnezeiescul dar, atunci mă apropii eu de dânșii și-i stăpânesc ca pe un vânat gata, și-i am pe ei ca pe o jucărie„.

Citeşte şi:  Tăieşte luându‑i ca model pe Sfinţii Părinţi, înarmat cu credinţă în suflet până dincolo de absurd şi vei izbândi

Acestea le zicea diavolul nevrând și îndată a fugit. Iar monahul cel tânăr s-a slobozit de supărarea dracului.

Din cartea: Hrană duhovnicească; Ioan Iacob Hozevitul