Ministerul Finantelor din SUA cumpara kituri de supravietuire pentru toti angajatii care supravegheaza sistemul bancar – un fel de ASF pentru banci.
NB: dupa cum stim SUA nu are o banca nationala ci moneda este emisa de un cartel de banci private, guvernul avand capacitati minime de controlare si coordonare cu Fed-ul. Cu toate acestea, in fiecare banca se afla un reprezentant al guvernului care supravegheaza activitatea, dupa cum stim SUA fiind campioana in ultimul timp la birocratie. Supravegherea in sistemul financiar, fiind facuta de birocrati de-ai statului este evident apa de ploaie, pana acum nu a fost condamnat nici un bancher desi bancile din SUA au facut toate crimele posibile, de la spalare de bani la incalcarea embargoului impotriva Iranului sau manipularea cursului. Cu o mica amenda insa, daca esti banca/bancher mare scapi in Amerika – tara in care toti oamenii sunt liber, dar unii sunt mai liberi ca altii.
Iata componente din contine kitul de supravietuire:
– rucsac in care sa incapa toate (logic – Dorel supraveghetorul il pune in spate si sare hopa in elicopterul care vine sa il eliebreze cand haitele de yankei ia cu asalt banca)
– mancare uscata si bogata in calori;
– tablete de purificare a apei;
– lanterna cu radio;
– niscavai medicamente si produse de pansat/dezinfectat rani;
– etc – pentru lista completa, vezi ZH
Peste 3800 de angajati ai agentiei urmeaza sa primeasca kiturile care in mod normal sunt distribuite doar la angajatii guvernamentali din armata, politie, FBI, securitate nationala etc.
Nu exista o explicatie oficiala a acestei achizitii, se stie doar suma: 200.000$ – cam 50$/kit. Imi aduc insa aminte ca Sima marturiseste intr-un articol ca prin 2011, si ai nostri planuiau sa apere bancile cu taburile, cand Europa era in pragul destramarii. Spun “era” nu pentru ca acum nu ar mai fi, dar acum optimismul este mai puternic, mai ales pe meleaguri mioritice.
Ce sa intelegem noi din asta, sa ne speriem sau sa ramanem indiferenti? Eu unul ma gandesc ca daca in kitul ala nu au pus si veste antiglont, premisele sunt optimiste.
Autor: Gigel Chiazna
Din gura lumii, la gura sobei
Mica poveste despre maimute si scara
Un grup de cercetatori au pus un grup de cinci maimute intr-o camera in mijlocul careia se afla o scarita care permitea accesul la niste banane.
De cite ori incerca o maimuta sa se urce pe scarita ,un dus glacial le stropea pe celelalte maimute.
Dupa un timp,de cite ori incerca o maimuta sa se apropie de scarita,celelalte o loveau de teama dusului rece
Dupa o vreme,nici o maimuta nu mai risca sa se urce pe scarita,in ciuda tentatiei.
Atunci,cercetatorii au hotarit sa inlocuiasca maimutele.Pentru inceput,o singura maimuta a comunitatii fu inlocuita cu una noua.Primul lucru pe care il facu nou-venita fu sa incerce sa se urce pe scarita .Imediat,celelalte maimute o lovira.
Ceva mai tirziu,noua membra a comunitatii invatase sa nu se mai urce pe scarita chiar fara sa cunoasca aceasta interdictie.
O a doua maimuta fu inlocuita.Apoi,a treia,apoi a patra,pe rind.Toate avura aceeasi soarta atunci cind incercau sa se urce pe scarita.Grupul celor cinci ,desi nu primisera niciodata vreun dus inghetat,continua sa loveasca orice nou-venita care incerca sa se urce pe scarita.
In acest stadiu,maimutele care agreseaza nu au habar pentru ce ele nu au dreptul sa se urce pe scara.Nici pentru ce ele participa la agresiunea ultimei sosite.
La final,dupa ce inlocuisera toate maimutele de la inceput,nici o alta maimuta nu a fost stropita cu apa rece.Totusi,nici una nu va incerca sa se urce pe scarita.Pentru ce?Pentru ca in mintea lor asa este si asa a fost dintotdeauna.
Daca ar putea fi intrebate de ce o lovesc pe cea care incearca sa se urce pe scarita si sa poata raspunde,aceste maimute ar da raspunsul:,,Nu stiu,dar aici asa este”.
(Les moutons enrages,26.12.2014)
A doua ,,povestire” este o auto-meditatie concluziva a unui anonim prea normal/arierat/inapoiat/primitiv/recalcitrant/fanatic/etc pentru exigentele noii lumi ,,:Sint neandertal…”
Eu n-am avut niciodata noroc in viata…
M-am nascut alb,ceea ce face din mine un rasist.
Nu votez cu stinga,ceea ce face din mine un fascist.
Sint hetero,ceea ce face din mine un homofob.
Nu sint sindicalist,ceea ce face din mine un tradator al clasei muncitoare si un aliat al patronatului.
Sint crestin,ceea ce face din mine un ciine necredincios.
Am atins o anumita virsta,m-am pensionat,ceea ce face din mine un batrin timpit.
Eu reflectez fara sa inghit tot ceea ce presa imi dicteaza,ceea ce face din mine un reactionar.
Tin la identitatea si la cultura mea,ceea ce face din mine un xenofob.
Mi-ar placea sa traiesc in siguranta si sa-i vad pe delicventi in inchisoare,ceea ce face din mine un ghestapist
Cred ca fiecare trebuie sa fie recompensat dupa meritul sau,ceea ce face din mine un antisocial.
Am fost educat cu duritatea si le sint recunoscator parintilor pentru asta,ceea ce face din mine un calau de copii care se opune dezvoltarii lor.
Consider ca apararea unei tari este treaba tuturor cetatenilor,ceea ce face din mine un militarist.
Imi place efortul si depasirea de sine,ceea ce face din mine un retardat social.
Pe scurt,m-am nascut prea tirziu,ceea ce nu sterge cu nimic respectul datorat parintilor mei dar face din mine un neandertalian.
Radu, iti multumim pentru un comentariu cu continut. L-am citit cu placere si sper cu folos…
Mă bucur !
Şi eu intru aici şi citesc cu interes !
La mulţi ani !