„Când lucrul nu vă permite să vă săvârşiţi pe deplin pra­vila de rugăciune, săvârşiţi-o pe scurt. Dar niciodată nu trebuie să vă grăbiţi. Dumnezeu este pretutindeni.

Dimineaţa să-I daţi mulţumire şi să-I ce­reţi binecuvântare cu cuvintele voastre, făcând câteva metanii şi este de ajuns!

Cu Dumnezeu niciodată să nu vă purtaţi la întâmplare. Ci întotdeauna cu mare evlavie. El nu are nevoie nici de metaniile noastre, nici de rugăciunile noastre lungi. Un strigăt din inimă scurt şi puternic, iată ce este de folos! Iar aceasta se poate face din mers! Prin urmare, puteţi să vă rugaţi neîn­cetat. De aceasta să vă îngrijiţi şi în această direcţie să îndreptaţi tot ce faceţi.

Citeşte şi:  Sf. Maxim Mărturisitorul: De ce suferim

Sfântul Epifanie a fost întrebat: «Cum să împărţim timpul?» Timpul?! Pentru rugăciu­ne nu există un timp aparte: ea trebuie săvârşită tot timpul, în tot ceasul şi în orice clipă.

Sfân­tul Vasile cel Mare a fost întrebat: «Ce înseamnă a ne ruga ne­încetat?». Iar el a răspuns: «Să ai în inimă starea de rugă­ciune şi te vei ruga neîncetat. Cu mâinile să lucrezi, iar min­tea să o înalţi la Dumnezeu». A­postolii au înconjurat tot pă­mântul şi câte osteneli au să­vâr­şit?! Dar în acelaşi timp s-au ru­gat neîn­cetat. Şi porunca a­ceas­ta ei au scris-o. Duhul cre­dinţei, al nădejdii şi al lăsării în voia lui Dumnezeu, iată ce trebuie să aprindem în inimă.“

Citeşte şi:  Omul credincios ştie că nu mintea şi nici puterea, ci doar iubirea le poate cuprinde pe toate

Sfântul Teofan Zăvorâtul – Rugă­ciunea, Editura Egumeniţa