Nota redacţiei: Oamenii de azi se îngrijesc mai mult de animale şi de păsări, îşi fac chiar un hobby din asta, iar propriii lor copii îi avortează. Iar dacă nu le dă Dumnezeu copii, nu înfiază un copil din orfelinat, ci înfiază … câini sau pisici, îşi fac din ei idoli şi le acordă atenţie şi – i cresc cu atâta grijă – mai ceva ca pe nişte copii. De ce se întâmplă asta? …

Oare acest fapt nu arată că s – a pervertit sentimentul firesc uman? Oamenii ignoră cu bună ştiinţă legea dumnezeiască, ei nici nu vor să ştie de cele zece porunci dumnezeieşti, ci coboară la un nivel subuman, animal, josnic, imoral. De ce omul iubeşte o făptură necuvântătoare mai mult decât pe Dumnezeu şi pe semenul său, care este chipul lui Dumnezeu? De ce oamenii adoptă legi anticreştine, antiumane? Pentru că el – însuşi, omul, a devenit astfel. Şi – a uitat originea sfântă, dumnezeiască, şi – a uitat scopul măreţ de a deveni chip şi asemănare a lui Dumnezeu, Care l – a creat.
Oameni! Creştini! Treziţi – vă! Lumea asta merge spre distugere, condusă de stăpânitorul ei şi pierzătorul ei. Nu vă pierdeţi, deci, sufletele, încurcâdu-vă în afecţiuni false, pătimaşe. Ci staţi tari în credinţă, împlinind Voia lui Dumnezeu, care este ca voi să fiţi acolo unde El este, în rai.

Iubirea exagerata fata de animale

Animalul a ajuns pentru unii dintre noi sa inlocuiasca prietenii sau chiar rudele. Intalnesti persoane care vorbesc despre caini ca fiind copilul lor. Am ramas uimit cand cineva mi-a spus „hai sa-ti arat baiatul meu” si in loc de o fiinta umana, mi-a fost dat sa vad un caine.

Observ ca e la moda terapia cu ajutorul animalelor. Pentru probleme cardiace ai nevoie de un papagal, deprimarea poate fi inlaturata cu ajutorul pisicilor, etc. Nu ar fi exclus ca in cativa ani sa intalnim medici care sa ne prescrie nu doar medicamente, ci si animale de companie.

Si pentru ca mai toata lumea are un caine sau o pisica, s-a trecut la un alt registru: animale exotice: scorpioni, porcusori de Guineea, serpi, iguana, etc. In curand vor aparea si ele in fotografii ca facand parte din familie.

Prospera frizeriile canine. Afli ca nu e vorba de un simplu tuns, ci ca are nevoie de o anumita coafura. Iar in unele frizerii este nevoie de programare.

Citeşte şi:  Semnul vădit al apropriatei naşteri a Antihristului

Nu se mai tine seama de vecini. Unora nu li se pare nefiresc ca un caine sa latre la ora trei dimineata. Si pentru cateva minute bune. Nu avem dreptul sa ne ridicam impotriva acestora, pentru ca suntem catalogati drept „neadaptati”. Asa ca trebuie sa ne resemnam si sa ascultam in voie „glasul” de bucurie sau de durere al cainelui. Rezultatul este cutremurator: stapanul prefera sa nu mai vorbeasca cu vecinii, dar sa nu-i ingradeasca „libertatea” cainelui. In astfel de situatii, animalul este mai presus de om.

Pe zi ce trece intalnesti din ce in ce mai multe persoane care nu mai vorbesc de rude sau de prieteni, ci de aventurile fapturilor canine. Sau persoane care cheltuiesc foarte mult pentru hrana animalelor lipsite de stapani.

Unele animale au ajuns sa aiba si pagina personala pe Facebook. Am auzit ca exista un catel din rasa pomeranian, cu numele Boo, care are peste un million de fani. Daca iti doresti si tu unul la fel, trebuie sa platesti in jur de 2.000 de euro.

Nu mai stim ce este important si ce nu. Vedem din ce in ce mai multi tineri care refuza sa aiba un copil, dar isi doresc arzator un animal.

Nu sunt impotriva animalelor , dar trebuie sa intelegem ca oricat de frumoase si inteligente ar fi, ele nu pot suplini o fiinta umana.
( Adrian Cocoşilă)

Omul a ajuns să valoreze mai puţin decât un câine sau un vrej

Auzim tot mai des prin ţările Uniunii Europene de drepturile animalelor (n.n. în Elveţia se pune problema daca animalele domestice au dreptul sau nu la un avocat!) . Şi e un lucru bun, pentru că omul, căruia i-au fost încredinţate animalele spre a se folosi de ele, dar şi a le îngriji ca un părinte, abuzează adesea de calitatea sa de „stăpân”. Pornind de la o premisă bună, ajungem însă parcă tot mai des să iubim mai mult animalele decât oamenii. Nenumărate familii cresc în locuinţele lor animale domestice, cu o alimentaţie şi îngrijire de invidiat pentru mulţi săraci, dar dacă e vorba de a creşte un copil găsesc multe motive pentru a nu o face. Nenumărate doamne retrase la pensie îşi iubesc la nebunie animăluţele de apartament, dar când e vorba de a avea puţină înţelegere şi acceptare pentru un vecin, sursa de iubire seacă instantaneu. Poate că nu ar trebui să ne mire aceste tendinţe de depreciere galopantă a omului, din moment ce şi mai marii lumii desconsideră tot mai mult persoana umană, lucru foarte vizibil din războaie, industrializare şi poluare sau chimicalizarea alimentelor. Despre această devalorizare tot mai accentuată a persoanei umane ne-a vorbit acum multă vreme şi Cuviosul Paisie Aghioritul (în anii 1990).

(Din ’’Apostolat în Ţara Făgăraşului’’).

În vremea noastră, omul valorează mai puţin decât un câine

Citeşte şi:  Pr. Serafim Rose: Vremurile sunt mai avansate decât credem; Apocalipsa este acum

Cuviosul Paisie Aghioritul este unul dintre cei mai iubiţi părinţi care au vieţuit la Sfântul Munte Athos. A fost un foarte bun cunoscător al problemelor lumii contemporane, de-a lungul timpului sfaturile sale înţelepte fiind căutate de nenumăraţi oameni care i-au cerut ajutorul.

Programarea copiilor
De multe ori, destule perechi de soţi îmi destăinuiesc neliniştea lor cu privire la naşterea de prunci şi îmi cer părerea. Unele perechi se gândesc să facă doi-trei copii, iar altele doresc să dobândească mai mulţi. Însă ceea ce îi va ajuta cel mai mult este să lase lui Dumnezeu acest subiect al naşterii de prunci. Să-şi încredinţeze viaţa lor Proniei dumnezeieşti şi să nu-şi facă programele lor. Trebuie să creadă că Dumnezeu, Care se îngrijeşte de păsările cerului, cu atât mai mult se va îngriji de proprii lor copii. Era un marinar care s-a căsătorit la vârsta de 28 de ani. Sărac şi el, săracă şi fata pe care a luat-o, au închiriat un subsol în care să locuiască. Tânăra a găsit ceva de lucru şi trăiau foarte cumpătat. Închipuiţi-vă, drept masă aveau o ladă de fructe. După aceea au dobândit şi copii şi făceau mari economii ca să-i crească. Şi cu toate acestea, încet-încet s-au căpătuit.

Nu creştem copii, dar creştem animale

Unii încearcă mai întâi să le aranjeze pe toate celelalte şi după aceea se gândesc la copii. Nu-L pun la socoteală deloc pe Dumnezeu. Alţii spun: “Astăzi viaţa este grea. Ajunge un copil, cu toate că şi pe acesta îl creşti cu destulă greutate”, şi nu mai fac alţi copii. Aceştia nu-şi dau seama cât de mult păcătuiesc cu această concepţie a lor, pentru că nu-şi pun nădejdea în Dumnezeu. Dumnezeu este milostiv şi de îndată ce va vedea că nu mai pot face faţă, nu le va mai dărui alţi copii. Mulţi se căsătoresc, dar nu se gândesc că scopul căsătoriei este să facă copii şi să-i educe creştineşte. Nu vor copii mulţi, ca să nu aibă necazuri, dar au în apartamentele lor câini, pisici…
Mi-au spus unii că acum (1990) în America, unii oameni ţin în casele lor în loc de câini, un fel de purceluşi, care sunt foarte scumpi şi nu cresc repede. Au fost făcuţi în aşa fel, încât să-i poată ţine în apartamentele lor. Nu vor să aibă copii, pentru că le vine greu să-i spele etc., dar să spele porci, nu. Câinele cel puţin este şi paznic. Dar ca să ţii porci în casă… Înfricoşător! În Australia am văzut azile pentru câini, pisici…, chiar şi cimitir pentru animale. Oamenii, aşa cum progresează, vor creşte şoareci şi vor face conserve din ei pentru a hrăni pisicile, şi vor creşte iepuri pentru a hrăni câinii, în timp ce atâţia oameni mor de foame. Şi ca să vezi, dacă omoară cineva un câine, se poate să plătească mai mult decât dacă ar omorî un om. Depinde, fireşte, şi al cui este câinele… Unde am ajuns?! În vremea noastră omul valorează mai puţin decât un câine. (…)

Citeşte şi:  Cum a contribuit Alexandru Ioan Cuza la distrugerea Ortodoxiei


Respectarea poruncilor aduce harul


Pentru mulţi care trăiesc lumeşte, astăzi familia nu mai are sens. De aceea tinerii fie nu se căsătoresc, fie se căsătoresc dar nu fac copii, fie îşi omoară copiii prin avorturi, şi astfel ei singuri îşi stârpesc neamul lor. Adică ei singuri se distrug, nu îi distruge Dumnezeu. În timp ce oamenii credincioşi, care ţin poruncile lui Dumnezeu, primesc harul dumnezeiesc, pentru că Dumnezeu este obligat oarecum să-i ajute în aceşti ani grei prin care trecem. Şi vedem creştini familişti, aducând la viaţă pe toţi copiii dăruiţi de Dumnezeu, şi crescându-i în frica Lui. Iar toţi aceşti copii sunt echilibraţi, bucuroşi, şi sporesc în toate, având asupra lor binecuvântarea lui Dumnezeu.

Cuviosul Paisie Aghioritul – Viaţa de familie