Richard Gelfond s-a considerat atletic, dintotdeauna, până într-o zi. „M-am dus să alerg şi am simţit că o să cad”, povesteşte Gelfond, adăugând că avea probleme cu echilibrul. Gelfond, care este preşedintele companiei de filme IMAX, a consultat doctorii din toată ţara. Aceştia nu au găsit niciun răspuns. „Am ajuns să nu mai pot nici să traversez strada. Trebuia să mă ţin de soţia mea”, mai spune Gelfond.

După o groază de teste, un neurolog l-a întrebat dacă mănâncă mult peşte. El a răspus că da, de două ori pe zi. Diagnosticul a fost otrăvire cu mercur. „Credeam că fac ceva bun pentru corpul meu, dar se pare că, de fapt, îl otrăveam”, spune preşedintele IMAX.

Consumul de peşte este principala cale prin care oamenii se otrăvesc cu mercur. Tonul, tilefish, rechinul, macroul şi peştele spadă conţin cea mai mare cantitate de mercur, care poate afecta pentru totdeauna creierul şi rinichii. Somonul conţine cea mai mică cantitate de mercur. Întrucât poluarea cu mercur este globală, nicio ţară nu poate lupta singură împotriva ei.

Tratatul propus de SUA cere filtrarea emisiilor de mercur rezultate din arderea cărbunilor, reducerea folosirii mercurului în mineritul de aur şi reducerea utilizării mercurului în producerea de întrerupătoare electronice şi de baterii.

„Sunt doar 75% din ce am fost înainte. Nu pot să alerg, de exemplu. Cred că nu o să mai pot să fac niciodată ce făceam înainte”, spune cu tristeţe Gelfond.

Gelfond finanţează acum o universitate din SUA pentru studierea efectelor mercurului asupra sănătăţii umane.