Părintele Epifanie Teodoropulos a fost întrebat odată de cineva: – Gheronda, ați văzut vreodată vreo vedenie? – Nu, fiule. Nici nu am văzut și nici nu vreau să văd. Singurul lucru pe care vreau să-l văd sunt păcatele mele. Să încheie predica marele poet al Bisericii noastre, Sfântul Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu, cu o poezie de-a sa:

„Suflete al meu, ai de lucru, și încă mult, dacă vrei. Cercetează-te pe tine cine ești și încotro ești îndreptat; de unde ai venit și unde trebuie să te înfățișezi; dacă viața este aceasta pe care o trăiești sau este alta mai bună… Suflete al meu, ai de lucru. Să nu obosești în silința ta”. Fie ca Bunul Dumnezeu să ne ajute ca și anul acesta să facem, în Postul Mare, o adâncă „săpare” în lăuntrul nostru! Amin.

Aflati acum și spovedania unui Stareț sfânt, Părintele Filothei Zervakos, care a fost aflată, după moartea sa, printre însemnările sale:

Citeşte şi:  Cum scăpăm de ispite şi să păstrăm sufletul curat

„1. Nu-L iubesc cu Dumnezeu din tot sufletul meu, din toată inima și din tot cugetul meu. Nu fac ascultare de poruncile Domnului.

  1. Nu mă rog și nu studiez cu atenție. La sfintele Slujbe și la privegheri, chiar și în vremea Dumnezeieștii Liturghii, stau în biserică fără frică, luare aminte și evlavie. De multe ori am gânduri necuviincioase, rușinoase, necurate și hulitoare.
  2. Nu am adevărată pocăință, nici întristare, nici lacrimi. Nu mă spovedesc curat și cu zdrobire de inimă; nici nu am simțirea că spovedania mea se face înaintea Atotcunoscătorului Dumnezeu, Care pretutindenea este.
  3. Nu-l iubesc pe aproapele ca pe mine însumi.
  4. Sunt mândru, împotrivitor, iubitor de slavă, iubitor de sine, limbut, caut să plac oamenilor; vorbesc în deșert, vorbesc mult, glumesc și râd pentru lucruri prostești, clevetesc, judec, osândesc, spun minciuni, mă mânii, mă înfurii și țin minte răul.
  5. Nu am înfrânare, răbdare, blândețe, smerenie. Sunt robul pântecelui, lacom, mănânc în ascuns, sunt capricios, nestatornic.

  7. Păcătuiesc cu cuvintele și cu faptele, cu voie și fără voie, întru știință și întru neștiință; sunt leneș și trândav și din această pricină de multe ori am pofte rele și rușinoase și gânduri necuviincioase, rușinoase, necurate și de mândrie.

            Pentru aceste păcate pe care le-am mărturisit înaintea lui Dumnezeu și înainte ta, Părinte, și pentru altele nenumărate, care din uitare sau din neștiință am trecut cu vederea să le mărturisesc, cer iertare de la Dumnezeu”.

Ce motive l-au determinat pe parintele Filothei sa afirme cele de mai sus? Smerenia si cunoasterea de sine , acele trasaturi crestine pe care credinciosii ajung foarte greu sa le posede, sa le manifeste. Desigur, cu rugaciune multa in acest sens, Domnul ne ajuta sa ajungem ca sa ne cunoastem mai bine si sa incetam a invinovati si vedea doar pacatele semenilor.

Citeşte şi:  Oamenii de acum, urmând păgânilor, tot calcă nu numai miercurile şi vinerile, ci până şi posturile şi praznicele

Sfântul și Marele Post este  școala sau, mai bine zis, Universitatea cunoașterii de sine. Această virtute nu este deloc ușoară și înțeleasă de la sine. Sfântul Vasilie cel Mare spune: „Cu adevărat, cel mai greu lucru dintre toate este să se cunoască cineva bine pe sine însuși.

Scara Împărăţiei lui Dumnezeu este în tine, ascunsă în sufletul tău. Adânceşte-te în tine însuţi, departe de păcat, şi vei găsi scara pe care vei putea să te înalţi”, ne învaţă Sfântul Isaac Sirul.

Citeşte şi:  RUGĂCIUNE CĂTRE SFINTI

Iar un alt Sfant , Efrem Sirul , in bine cunoscuta si de mare folos a sa rugaciune il roaga pe Dumnezeu ca sa -i daruiasca duhul curăției, al gândului smerit si ca sa-si vada gresalele sale. Ori daca nu ne cunoastem pe noi insisi in urma unei serioase analize ,nu ne putem cunoaste nici gresalele ce le facem in fiecare zi.