În toiul iernii, vine câte o zi cu soare care topeşte straturile de zăpadă, lăsând să se vadă, fie şi doar pentru o zi, câteva petice de pământ negru şi reavăn. Ce fericire! Pe câţiva centimetri pătraţi de ţărână umedă, natura scrie un întreg tratat despre triumful lumii vegetale. Inexplicabil, după săptămâni de ger nemilos, rădăcinile sunt toate vii, iar căpşoarele verzi ale plantelor se văd cum abia asteaptă să pornească spre viaţă. Deşi primăvara este atât de departe, rădăcinile plantelor învie deja sub pământ, sub presiunea unei blânde şi puternice energii: energia vieţii. Despre o asemenea rădăcină, depozitară a acestei enigmatice energii, vom vorbi în cele ce urmează:

Aşa cum îi stă bine unei rădăcini care se odih­neşte cinci luni pe an, în vremea ano­timpului rece, rădăcina sau, mai exact, ri­zomul valerianei este printre cele mai bune somnifere din lume. De aceea, valeriana este şi cea mai folosită plantă medicinală, aproape jumătate de milion de tone de rizom fiind culese în fiecare an pe glob. Iar efectele sale terapeutice foarte puternice sunt recunoscute chiar şi de către cei mai înverşunaţi adversari ai terapiei naturale. Nici nu e de mirare, întrucât odoleanul, cum i se mai spune în popor, are o tradiţie de peste patru mii de ani, fiind o plantă magică şi medicinală de referinţă, atât în Europa, cât şi în Asia. În ultimele patru decenii, i-au fost de­dicate sute şi sute de studii me­dicale, care toate atestă acelaşi lucru: valeriana este una dintre cele mai eficiente ierburi de leac. Ţinta predilectă a acestei plante sunt tulburările emoţio­nale, pre­cum şi bolile fizice aso­ciate lor, ceea ce şi explică atenţia deo­sebită care i-a fost acordată în vre­murile noastre, care stau sub sem­nul tensiunii emoţionale şi al stresu­lui psihic. În cele ce urmează vom afla câteva dintre tainele aces­tei plan­te medicinale:

Carte de vizită

Numită popular odolean sau gu­şa porumbelului, denumirea ştiin­ţifică este Valeriana officinalis. Este o plantă ierboasă, înaltă de un me­tru-un metru şi jumătate, care creşte spontan în locurile umede şi nisi­poase, cu pământ afânat, din zonele de deal şi de munte. Are florile de un roz palid, cu un miros slab, dulceag, la fel ca şi frunzele. Rădăcina este puternică şi bine dezvoltată (în ea sunt depozitate peste iarnă substanţele de rezervă), având mirosul specific de valeriană: dulceag-înţepător şi destul de neplăcut, uşor emetic (vomitiv). Pentru terapie, se foloseşte rădăcina recoltată primăvara, foar­te devreme, sau la sfârşitul toamnei.

Administrarea valerianei

Tinctura de valeriană
Este forma de administrare clasică, tinctura de valeriană fiind printre cele mai folosite medi­camente din secolul trecut. Iată metoda de pre­parare: se pun într-un borcan cu filet douăzeci de linguri de pulbere de rădăcină de valeriană, peste care se adaugă două căni (500 ml) de alcool alimentar de 70 de grade. Se închide borcanul ermetic şi se lasă la macerat, vreme de două săp­tămâni, într-un loc călduros, după care se filtrea­ză, iar tinctura rezultată se pune în sticluţe mici, închi­se la culoare. Se administrează din acest remediu de patru ori pe zi, câte 50 de picături diluate în puţină apă.

Pulberea

Se obţine prin măcinare cât mai fină, cu râşniţa electrică de cafea, a rădăcinilor de valeriană uscate. De­pozitarea pulberii se face în borcane de sticlă în­chise ermetic, în locuri întunecoase şi reci, pe o perioa­dă de maximum două săptămâni (deoarece ule­iurile sale volatile se evaporă rapid). De regulă, se administrează de 3-4 ori pe zi câte o jumătate de linguriţă rasă de pulbere de valeriană pe stomacul gol.

Extractul uscat
Este fenomenal în tratamentul insomniei, anxie­tăţii, atacurilor de panică, al bolilor acuti­zate pe fond de stres. Extractul se obţine la rece, prin dizol­varea prin­ci­piilor active ale valerianei într-o soluţie al­coolică, care apoi se concentrează prin us­care. Ast­fel se obţine un produs ca un praf fin, brun, extrem de concentrat – echi­valentul, ca principii active, a zeci de grame de pulbere de valeriană fiind conţinut în doar câteva sute de mili­grame din acest extract. Din ex­tractul de valeriană, de regulă am­balat sub formă de capsule, se admi­nis­trea­ză câte 200 miligrame, de trei ori pe zi.

Infuzia combinată
Se pun 3-4 linguri rase de rădăcină de valeriană mărunţită la macerat în jumătate de litru de apă, vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în încă jumătate de litru de apă vreme de cinci minute, după care se lasă să se răcească şi se filtrează. În final, se amestecă cele două extracte, obţinându-se aproxi­mativ un litru de preparat care se foloseşte intern (1-2 căni pe zi).

Valeriana şi insomnia

La început de februarie, când soarele începe să prindă puteri şi ziua se măreşte, încep şi insomniile. La mulţi dintre noi, somnul devine mai agitat, mai pu­ţin odihnitor şi cu tre­ziri mai dese. Ce e de făcut? Un studiu ger­man efectuat în 2001 con­chidea astfel: „Multe plan­te şi remedii natu­rale pot fi recoman­date contra in­som­niei, însă doar în cazul valerianei efi­cienţa poate fi ga­ran­tată”. Nenu­mărate teste cli­nice, făcute pe paci­enţi de toate vârstele şi care su­fereau de diferite tipuri de tulburări de somn, arată eficienţa valerianei ca se­da­tiv şi somnifer. Ad­mi­nistrarea de extract de va­le­riană înlătură dificul­tatea de a adormi, micşorează sem­nificativ procentul de treziri nocturne, favori­zea­ză apariţia fazei de somn profund fără vise (etapa cea mai odihnitoare a som­nului). Cu alte cuvinte, vale­riana ajută la mărirea pe­rioadei de somn şi – foarte im­por­tant – îmbunătăţeşte calitatea acestuia. Se fac tra­tamen­te de câte 6 săptă­mâni, în care se adminis­trea­ză seara, la ora 7, şi îna­inte de culcare, câte 1-2 capsule cu extract de vale­riană. Efectele evidente de îmbunătăţire a somnului apar după 3 săptămâni de ad­ministrare, în cazul vale­ria­nei efectul fiind cumulativ.

Valeriana şi atacurile de panică

Sunt o consecinţă directă a tulburărilor emoţionale de tipul anxietăţii, tulburări care adesea nici măcar nu sunt conştientizate de persoana în cauză, până la primul atac. Or, valeriana este (alături de o plantă exotică – kava-kava) cel mai bun remediu natural anti-anxietate din lume. Rezul­tatele cele mai evidente apar după 4 săptămâni de tratament, care va consta în administrarea a 1-2 capsule de valeriană de 3 ori pe zi. Tratamentul se face vreme de două luni, cu 14-21 de zile de pauză. Are efecte similare ca intensitate cu cele ale medicamentelor anxio­litice de intensitate slabă şi medie, dar fără efectele adverse majore ale acestora. Cu timpul, emotivitatea scade, reacţiile subiectului la stres sunt tot mai bune, iar relaxarea sa în timpul somnului (dar nu numai) se îmbunătăţeşte. La pacienţii care suferă de mai mult timp de atacuri de panică sau care au şi o componentă depresivă, în timpul pauzei de la cura cu extract de valeriană se recomandă un tratament cu capsule cu extract de sunătoare.

Valeriana şi bolile de inimă

Cu ajutorul valerianei se tratează în mod special tulburările cardiace care apar pe fond de stres şi de an­xietate. Un studiu efectuat pe un lot de 480 de persoa­ne a demonstrat că administrarea extrac­tului de valeriană, câte 200 mg de trei ori pe zi, diminuează rata bolilor car­diace care apar pe fond de stres, în spe­cial a aritmiei şi a ischemiei cardiace. De ase­me­nea, administrarea valerianei a redus senti­mentul subiectiv de stres la su­biecţii tes­taţi şi a îmbunătăţit activitatea inimii (acţiune pusă în evidenţă prin analizarea evoluţiei elec­trocardio­gramelor celor trataţi). Apoi, un studiu făcut în China, în anul 2003, arată că tra­tamentul cu valeriană are efecte benefice pentru 88% din pacienţii cu anghină pectorală. Crizele dureroase de anghină pectorală au scăzut în intensitate şi s-au ră­rit în urma administrării valerianei, la fel ca şi senti­men­tul subiec­tiv de panică din timpul crizei. Se admi­nistrează de trei ori pe zi, 1-2 capsule cu extract de valeriană, în cure de 40 de zile, cu 7-10 zile de pauză.

Alte boli care se tratează cu valeriană

Gastrite care apar pe fond de stres, de su­prasolicitare nervoasă – se administrează infu­zie combinată de valeriană, câte o cană (300 ml), care se bea în reprize pe parcursul unei zile. Un tratament durează 12 zile, cu 5-10 zile de pauză. Se foloseşte conjunctural, în perioadele cu stres intens. Induce stări de calm, mulţumire, relaxare. De asemenea, are efect sedativ, ajutând la diminuarea durerilor gastrice.

Crampe musculare – valeriana are calităţi relaxante asupra muşchilor. Se administrează atunci când este nevoie, câte 1-2 căni de infuzie combinată pe zi, pe o perioadă nu mai lungă de 3 zile. Este eficientă pentru combaterea contracturii musculare dureroase care apare din cauza supra-efortului fizic şi, mai ales, a încordării psihice.

Spasme gastrointestinale – valeriana are calităţi relaxante asupra musculaturii netede, fiind efi­cientă în colici şi în spasme intestinale. Se adminis­trează sub formă de infuzie combinată, câte 2 căni pe zi. Tratamentul durează 3-7 zile.

Sindrom premenstrual – se face un trata­ment de o săptămână cu tinctură de valeriană, din care se iau câte 2-3 linguriţe pe zi. Tratamentul începe cu aproximativ 5 zile înaintea menstruaţiei şi se prelun­geşte până a doua zi a ciclului menstrual. Înlătură stă­rile de iritare şi de excitabilitate nervoasă, diminuează durerile de sâni, durerile din zona ovarelor, senzaţia de tensiune sau de greutate în bazin.

Crampe în tim­pul menstrelor – se ad­mi­-nistrează o doză de şoc, de 2 lin­guriţe de tinc­tură de va­leriană, care are efect ra­pid an­tispastic şi se­da­tiv. Supli­men­tar, se pot face băi fierbinţi ale mem­bre­lor infe­rioare, cu vale­ria­nă, ale cărei substanţe active ajunse în cir­culaţia san­guină periferică au efec­te an­ti­spastice şi calmante ra­pide.

Sindrom anxios-depre­siv – se recomandă o cură de 15-30 de zile cu valeriană, pentru pacienţii ce duc lipsă de exerciţiu fizic ori mental, precum şi pentru cei care nu au parte de o relaxare adecvată, manifes­tând din această cauză stres asociat cu depresie şi aste­nie. Se administrează câte o jumătate de lin­guriţă de pulbere, dimineaţa la ora 8, seara la ora 19, şi cu puţin timp înainte de culcare.

Adjuvant în sindromul colonului iritabil – se face un amestec în proporţii egale de pulbere de rădăcină de valeriană şi de seminţe de fenicul. Se ad­mi­nistrează câte o jumătate de linguriţă de patru ori pe zi din acest amestec, în cure de câte două săptămâni.

Precauţii şi contraindicaţii la administrarea valerianei

În doze normale, adică maximum 6 grame pe zi, la o persoană adultă, în greutate de 75 de kilograme, va­le­riana dă foarte rar reacţii adverse, care constau în somnolenţă şi – uneori – uşoară senzaţie de vertij. De­păşirea acestei doze produce efecte cum ar fi: senzaţii de ameţeală, lipsă de concentrare şi coordonare, dureri de cap etc. În cazuri extrem de rare, care ţin doar de o predispoziţie individuală, valeriana poate da efecte paradoxale, producând insomnie şi agitaţie.
Un studiu făcut în Statele Unite pe 102 voluntari a arătat că, administrată în doze mari, seara, valeriana poate da dimineaţa încetineală de reacţie, de decizie şi poate slăbi concentrarea. Contra acestor simptome se administrează sunătoare, care păstrează efectele cal­mante, dar are totodată şi o acţiune înviorătoare (vigili­zantă).
Ca somnifer şi calmant, doza la care valeriana îşi face efectul nu depinde neapărat de greutatea corpo­rală sau de vârstă, cantitatea optimă pentru obţinerea efectelor terapeutice fiind găsită prin încercare, însă fără a depăşi doza maximă admisă. Merită menţionat în acest context că, în conformitate cu mai multe studii recente, mărirea dozei de valeriană nu înseamnă nea­părat şi mărirea efectului terapeutic.

formula-as.ro