Odată un mare criminal și răufăcător a hotărât să se spovedească. Și ce nu i-a spus duhovnicului! Săvârșise păcate înfricoșătoare!

În timpul spovedaniei duhovnicul se ruga în sine și spunea către Hristos:

– Dumnezeul meu, luminează-mă! Cum să mă comport cu el și ce canon să îi dau…?

După ce criminalul și-a încheiat spovedania, duhovnicul a adus și i-a dat acestuia un butoiaș și i-a spus:

– Du-te să umpli acest butoiaș cu apă și după ce l-ai umplut, să mi-l aduci și atunci păcatele tale vor fi iertate!

Criminalului i s-a părut foarte ușor canonul și a luat de îndată butoiașul și s-a dus la cel mai apropiat râuleț, ca să îl umple. Însă, cu toate că încerca să îl umple cu apă, în mod ciudat butoiașul nu se umplea până sus!

Citeşte şi:  Pocăinţa este un dar atotcuprinzător pentru că în ea se adună toate virtuţile

L-a cercetat cu atenție să vadă dacă are vreo spărtură, însă nu a găsit nimic. Era un butoiaș obișnuit, ca toate celelalte de felul lui.

A încercat apoi iar să îl umple, la alte izvoare și cișmele, însă nimic!

În fiecare zi se străduia, unde găsea apă, să umple butoiașul, ca să primească iertarea păcatelor, însă zadarnic. Și așa s-a chinuit mulți ani…

Citeşte şi:  Necurat este la Domnul orice înălțat cu inima

Într-o zi și-a venit cu adevărat în fire. Se gândea oare din ce motiv el nu poate să umple butoiașul.

– Dumnezeule, atât sunt de păcătos încât păcatele mele nu îngăduie să se umple cu apă acest butoiaș?

Spunând aceste cuvinte cu durere, i-a curs o lacrimă din ochi. Această lacrimă a căzut în butoiaș. Și atunci butoiașul în chip minunat s-a umplut de îndată!

Citeşte şi:  Răspunsul Sfântului Nicolae Velimirovici către un savant ortodox care l-a întrebat de ce Ortodoxia nu are şi ea un papă

A înșfăcat butoiașul și s-a dus direct la părintele duhovnic, ca să îi dea iertarea păcatelor.

Pocăința care nu are lacrimi, zdrobire de inimă și durere nu este de valoarea care trebuie. Dumnezeu a așteptat de la acest criminal lacrima lui de pocăință. Ea este cea care îl curăță pe om de tot păcatul…

Pildă rostită de Dimitrie Panagopoulos, mare misionar ortodox grec, trecut la Domnul