Pe 12 iunie 2015, la emisiunea ,,Capital tonight”, în contextul creat de recenta evadare a doi deţinuţi periculoşi, ucigaşi condamnaţi, Richard Matt şi David Sweat, din Închisoarea Clinton din Dannemora, senatoarea republicană Kathy Marchione a afirmat: ,,Cred că dacă avem ucigaşi condamnaţi – cum sunt aceşti doi evadaţi – ar fi de bun simţ, la acest nivel, să avem ceva prin care să-i putem urmări”.
Zoltan Istvan implantându-şi cipul RFID
Nici politicienii europeni nu sunt mai prejos. Politicianul finlandez Pasi Maenranta, din partidul de extremă dreapta True Finns, a publicat un mesaj pe Facebook în care sugerează că ar trebui microcipaţi toţi finlandezii care beneficiază de ajutor social şi vor să părăsească ţara. El speră că prin această măsură va fi prevenită situaţia în care cetăţenii primesc ilicit astfel de beneficii. ,,Nu ştim în ce situaţii pleacă oamenii în afara ţării. Este posibil ca ajutoarele noastre sociale să fie folosite pentru a duce o viaţă de lux în ţări cu un cost mai scăzut al nivelului de trai. Sper să schimbăm acest lucru”, scria el pe Facebook.
Pe lângă microcipul implantat sub piele, politicianul ar dori ca persoanele respective să poarte brăţări de supraveghere; dacă brăţara este ruptă sau îndepărtată, plata ajutorului social să fie întreruptă. Maenranta declară că acest sistem va fi voluntar, dar cei care vor pleca din ţară fără să se supună microcipării vor pierde ajutorul oferit de stat.
El a afirmat că aceste metode de urmărire electronică ar putea fi folosite şi pentru a-i găsi pe oameni în urma unor cataclisme naturale sau a altor evenimente nefericite. Este de notat remarca sa potrivit căreia el nu se teme că aceste măsuri ar putea încălca dreptul la intimitate al persoanelor respective, deoarece ,,acestea îşi publică oricum datele personale pe Facebook sau Google şi sunt urmărite prin intermediul smartphone-urilor”. Într-adevăr, cine ar renunţa astăzi la contul de Facebook sau la un smartphone chit că realizează că este urmărit prin intermediul lor …
O propunere asemănătoare a făcut un candidat mai puţin important la alegerile prezidenţiale din Statele Unite ale Americii, Zoltan Istvan, reprezentantul Partidului Transumanist. Istvan a primit un implant în mână în 2015, în cursul campaniei realizate de-a lungul Americii cu ‘autobuzul imortalităţii’. Scopul campaniei era, după cum mărturiseşte el însuşi, ,,de a vesti o schimbare culturală către transumanism – ideea potrivit căreia capacitatea umană poate fi îmbunătăţită prin tehnologie”.
Astfel, el susţine utilizarea de ,,implanturi cerebrale corectoare de comportament ca substitut pentru pedeapsa capitală”. Acest implant ar fi ca un dispozitiv de monitorizare intern care reglementează acţiunile unui deţinut şi, mai mult decât atât, ,,ar acţiona ca un tranchilizant când deţinutul ar manifesta comportament violent”. El crede că aceste implanturi ar putea deveni realitate în 10-20 de ani şi sugerează că acestea nu sunt mult diferite de implanturile auditive folosite pentru tratarea surzeniei, epilepsiei etc.
Mai mult, el nu susţine folosirea de implanturi cerebrale doar pentru criminalii condamnaţi, ci pentru toţi cetăţenii, care ar trebui să aibă un cip de alertă la traumă inserat în craniu, care să alerteze autorităţile oricând ei sunt în pericol. Istvan consideră că ,,această supraveghere va reduce drastic rata crimei”, deoarece ,,dacă oamenii ar şti că vor fi prinşi, rata criminalităţii ar scădea considerabil”.
După cum se poate vedea, se preconizează ca aceste implanturi să aibă influenţă asupra comportamentului şi chiar gândirii unei persoane. Zoltan Istvan vorbeşte despre ,,implanturi cerebrale care vor fi capabile să trimită semnale către creierul nostru care pot manipula comportamentele violente. Aceste implanturi vor fi în măsură să controleze temperamentul ieşit de sub control şi acţiunile şi violenţele, poate chiar gândurile neplăcute[1] … Aşadar, tehnologia pentru a schimba comportamentul şi a modifica creierul nu este ştiinţifico-fantastică. Această tehnologie există deja şi cu siguranţă este gata să se dezvolte”.
Politicianul a dat şi un exemplu de astfel de dispozitiv, care a început să fie comercializat: Thync (foto). Acesta este un dispozitiv la purtător despre care producătorii afirmă că poate modifica starea de spirit a persoanei. Spre deosebire de dispozitivele de stimulare craniană directă, acesta acţionează asupra nervilor din cap şi gât, care apoi transmit semnale creierului, modificând dispoziţia.
Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 97/martie-aprilie 2016
[1] Aici se pune problema eticii unor astfel de dispozitive şi a instanţei care stabileşte care sunt gândurile neplăcute … Gândurile sunt plăcute sau neplăcute în funcţie de sistemul de valori al persoanei. Cine hotărăşte în ce priveşte sistemul nostru de valori ? Dacă suntem oripilaţi de un păcat sau o patimă, sau dacă aceasta ni se pare cât se poate de firească şi ne provoacă plăcere ?
