Biserica Ortodoxa a consacrat pentru pomenirea generala a mortilor o zi liturgica pe saptamana, si anume sambata. Insa, doua dintre sambetele din cursul anului bisericesc sunt consacrate in chip special, in toate Bisericile Ortodoxe, pomenirii generale a mortilor: Sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne (a Infricosatoarei Judecati – Mosii de iarna) si Sambata dinaintea DuminiciiPogorarii Duhului Sfant (Sambata Rusaliilor – Mosii de vara).

Sfinții Mucenici Iulian și Vasilisa, cei ce au luat îndoită cunună: a fecioriei și a muceniciei și cei împreună cu dânșii

Sfinții Mucenici Iulian și Vasilisa, cei ce au luat îndoită cunună: a fecioriei și a muceniciei și cei împreună cu dânșii

In Sambata dinaintea Duminicii Pogorarii Duhului Sfant Biserica face pomenirea generala a mortilor, rugandu-se pentru ei, prin rugaciunile si cantarile inscrise in slujba zilei din Penticostar, pentru ca si ei sa se bucure de darurile Sfantului Duh, a Carui pogorare este praznuita in duminica urmatoare.

Citeşte şi:  Canon de rugăciune către Sfânta Cuvioasă Muceniţă Anastasia Romana

Slujba in care sunt pomeniti cei adormiti intru Domnul, este cunoscuta sub denumirea de „parastas”. Parastasele sunt ierurgii speciale, la care trupul mortului, nefiind de fata, este simbolizat prin coliva. Verbul grecesc „paristemi” inseamna a se alinia alaturi de cineva, a sta in rand cu cineva, a fi camaradul de lupta, apropiatul cuiva. Parastasul este slujba prin care noi ne alaturam, prin rugaciune, celui mort, si ne infatisam lui Dumnezeu cu rugaciuni ca El sa ierte pacatele celui adormit. Acestea se pot face ori de cate ori dorim sa ne rugam pentru cel adormit impreuna cu Biserica.

Citeşte şi:  Viaţa Sfintei Cuvioase Teodora din Alexandria în Egipt care s-a nevoit în chip de bărbat

La Proscomidie, credinciosii cer preotului sa scoata particele – miride – din prescura atat pentru cei vii cat si pentru cei adormiti. Ele sunt asezate pe Sfantul Disc, alaturi de partea care reprezinta pe Hristos cel rastignit – Agnet -, pentru ca dragostea lui Hristos cel jertfit Tatalui pentru neamul omenesc, sa se reverse si asupra noastra si a lor. Scotand aceste particele, preotul le rosteste numele. Pomenirea lor de catre preot indreptata spre Hristos, Il face si pe Hristos sa-i pomeneasca in fata Tatalui. La Proscomidie se pot pomeni toti cei care au murit nedespartiti de Biserica. Cei care au murit in dispret cunoscut fata de Dumnezeu, nu pot fi pomeniti.