Nota redacţiei: Suntem astăzi ortodocşi datorită Sfinţilor Părinţi , Părinţilor Bisericii, Voievoizilor binecrecredicioşi şi tuturor strămoşilor noştri care s-au luptat să păstreze şi să ne transmită credinţa dreaptă. Astăzi Biserica ortodoxă face pomenirea Sfinţilor Părinţi de la cele 7 Sinoade ecumenice.

Pomenirea Sfinţilor Părinţi de la cele 7 Sinoade Ecumenice

Hotărârile celor şapte sinoade ecumenice pot fi considerate ca o continuare a Sfintei Scripturi

Sinoadele au preluat sarcina de a păstra şi a stabili Tradiţia scrisă şi orală, au dat formă scrisă adevărurilor care doar prin Biserica întreagă se pot concepe, prin adunarea întru iubire a acesteia şi nicidecum din partea unui membru singular al Bisericii. Astfel au apărut dogmele Sfintei Treimi şi cea a celor două naturi ale Domnului Hristos. Acestea nu se pot înţelege cu gândirea omenească. Dar înţelegerea omenească nu are nici atâta putere şi nici atâta importanţă pentru a face un adevăr de credinţă dependent de ea.

Hotărârile celor şapte sinoade ecumenice, recunoscute de către întreaga Biserică în universalitatea sa, pot fi considerate ca o continuare a Sfintei Scripturi. Acestea zidesc pe aceeaşi Tradiţie trăită ca şi evangheliile sau epistolele apostolilor şi în acelaşi fel se sprijină pe temelia recunoaşterii de către întreaga Biserică. Prin aceasta şi-au însuşit o calitate de veşnică şi neştearsă îndreptăţire: sunt canonice. Canonicitatea: un fel de forme şablon, formulate cu conştiinciozitate de conştiinţa Bisericii. Dar în nici un caz legi, în accepţiune juridică. De aici face parte mai ales simbolul de credinţă niceo-constantinopolitan. La Sinodul din Efes, din anul 431, acest crez s-a decretat de neschimbat, şi astfel a rămas neschimbat; singura formulare scrisă a credinţei în ortodoxie.Începând din secolul al VI-lea a răsunat neschimbat, zilnic, la fiece liturghie. El este şi rămâne coloana vertebrală a credinţei, pentru intruşi, neabordabil, dar un adevăr sublim şi de necontestat pentru credinciosul Bisericii sale.

Această mărturisire de credinţă şi hotărârile celor şapte sinoade ecumenice, în afară de Scriptura însăşi, reprezintă stânca pe care stă credinţa Bisericii. Expresia scrisă a acestora apare mai ales în slujbele religioase, a căror formă finală s-a desăvârşit în aceste veacuri creatoare, cât şi în operele Sfinţilor Părinţi.

Astăzi, Biserica Ortodoxă are ca fundament hotărârile celor şapte Sinoade Ecumenice. După încheierea unui sinod, hotărârile acestuia trebuia să fie acceptate de către întreaga comunitate, pentru că Duhul Sfânt asigură de greşeală nu numai sinodul, ci întreaga Biserică. Am putea spune că tocmai datorită faptului că hotărârile unui sinod sunt receptate de întreaga Biserică, el devine infailibil. Prin urmare, aceste decizii urmau să fie comunicate întregii comunităţi, urmau să fie analizate de întreaga comunitate şi să fie respectate. Au fost sinoade ale căror hotărâri nu au fost primite de comunitatea credincioşilor, fapt pentru care hotărârile lor au fost apoi invalidate. Ceea ce înseamnă că în acea adunare de episcopi nu s-a mărturisit adevărul de credinţă, iar dacă nu s-a mărturisit adevărul de credinţă, Duhul Sfânt nu a putut să lucreze asupra lor şi implicit asupra hotărârilor sinodale. Însă a lucrat asupra comunităţii creştine care a invalidat aceste hotărâri şi le-a considerat nefondate pe învăţătura Sfintei Scripturi şi fără valoare pentru Biserică. Sinoadele Ecumenice au fost convocate de Biserică în momente de mare criză, în momente în care o erezie tindea să cuprindă întreaga Biserică şi să pună în discuţie valabilitatea acesteia. Din această cauză, Biserica a convocat aceste adunări generale ale episcopilor pentru a combate o învăţătură greşită şi pentru a mărturisi învăţătura adevărată a Bisericii. Hotărârile celor şapte Sinoade ecumenice au combătut erezii legate de persoana Mântuitorului, legate de Persoana Duhului Sfânt, legate de unirea ipostatică a divinului cu umanul prin întruparea Mântuitorului Hristos, la fel, au cobătut erezii legate de persoana Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, iar în ultimul sinod, hotărâri legate de cinstirea sfintelor icoane. Erau învăţături fundamentale, absolut necesare pentru mântuirea omului, şi de aceea ele au rămas valabile întotdeauna şi până astăzi în Biserică. Credincioşii şi le-au însuşit şi şi le însuşesc în permanenţă în trăirea lor, în participarea la sfintele slujbe, în mărturisirea de credinţă prin Simbolul niceo-constantinopolitan, ceea ce face ca mărturisirile de credinţă ale Sinoadelor Ecumenice să formeze împreună cu alte adevăruri de credinţă Sfânta Tradiţie, adică învăţătura inspirată a Bisericii, şi ca atare ele sunt valabile şi astăzi. De pildă, adevărurile de credinţă formulate la Sinodul I Ecumenic au menţinut de-a lungul secolelor unitatea credinţei creştine, cu toate încercările şi zdruncinările la care a fost supusă.