Postul – Dacă nu e post, nimic nu e! Postul e har dumnezeiesc – Parintele Dionisie Ignat de la Colciu

Spuneţi-ne ceva despre post. Astăzi creştinii nu prea mai ţin toate posturile. Fiecare cum i se pare…

Da, fiecare ţine post după cum vrea. Ei, dar nu-i după cum vrea fiecare.

Posturile au fost hotărâte de Sfinţii Părinţi de la cele şapte Sfinte Soboare Ecumenice, şi dacă le res­pectăm avem mare har dumnezeiesc. Dar dacă nu le respecţi, pe urmă începi a zice: “Eh, Postul Sfinţilor Apostoli! nu-i aşa mare lucru; Postul Maicii Domnu­lui! ştie Maica Domnului că nu putem posti; Postul cel mare! Ooo, e prea mult atât, şapte săptămâni.” Îţi faci aşa, tot felul de idei, de drepturi, şi de-acuma te tre­zeşti desăvârşit depărtat de posturile astea. Dar dacă nu e post, nimic nu e! Postul e har dumnezeiesc.

Despre post… sa-si fi pierdut oare postul în vremea noastra valoarea lui spirituala si puterea lui înnoitoare de suflet? – Parintele Petroniu TANASE

Citeşte şi:  Părintele Arsenie Papacioc – Maica lui Dumnezeu este Maica mea

Mi-aduc aminte din copilarie, cu câta evlavie era tinut postul atunci! Nu se facea exceptie de la post, nici pentru caz de boala, nici pentru cei mici, toti îl tineam cu severitate. Sfântul si Marele Post al Paresimilor era asteptat ca un mare eveniment. Erau vase anume pastrate pentru Postul Mare. Si cu câta primeneala sufleteasca ajungeam la Sfintele Pastii “Se poate sa nu tii postul! Domnul Hristos a postit patruzeci de zile pentru pacatele noastre si noi sa nu postim? Mare pacat sa calci rânduiala postului”! Asa gândeau crestinii ortodocsi de altadata.

La început de post alături de Sf. Vasile cel Mare

Postirea este porunca dumnezeiască cea mai veche. Dumnezeu a legiuit-o încă din Rai, imediat după facerea omului, când le-a interzis protopărinţilor să mănânce din “pomul cunoştinţei binelui şi răului” (Facere 2, 17). A rânduit-o în continuare Legea mozaică, şi a consfinţit-o Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, atât prin cuvântul Său, cât şi prin pilda Sa când a postit “40 de zile şi 40 de nopţi” (Matei 4, 2).

Citeşte şi:  Nu există foc mai mare ca arderea lăuntrică a sufletului de către conștiință

Despre post si mancare – Sfantul Serafim de Sarov

Ceea ce Biserica a randuit la cele sapte Soboare a toata lumea (Sinoade ecumenice), aceea sa implinesti. Vai celui ce va adauga un singur cuvant la randuielile acelea ori va scoate un singur cuvant din ele. Ce au de zis doctorii despre dreptii care vindecau de bube cu puroi prin singura atingerea lor si despre toiagul lui Moisi, prin care Dumnezeu a scos apa din piatra? “Ce folos este omului daca va dobandi lumea toata, iar sufletul si-l va pierde?” Domnul ne cheama: “veniti la Mine, toti cei osteniti si impovarati, si Eu va voi odihni pre voi: pentru ca jugul Meu este bun si sarcina Mea este usoara”. Dar noi nu vrem.

Citeşte şi:  Arhiepiscopul Averchie Taușev: Să luptăm pentru a fi împreună cu mica turmă a lui Hristos. Să fim adevărați ortodocși!

Despre înfrânarea pântecelui – Sf. Nil Ascetul

Fiindca nu toti au aceeasi tarie si aceeasi vârsta; apoi si din pricina slabiciunii unora, sau a unei deprinderi mai gingase a trupului, însa un lucru au rânduit tuturor: sa fuga de îmbuibare si de saturarea pântecelui. Iar postirea de fiecare zi au socotit ca este mai folositoare si mai ajutatoare spre curatie, decât cea de trei sau de patru zile, sau decât cea întinsa pâna la o saptamâna. Caci zic: cel ce peste masura întinde postirea, tot peste masura se foloseste adeseori si de hrana. Din pricina aceasta se întâmpla ca uneori, din covârsirea postirii, slabeste trupul si se face mai trândav spre slujbele cele duhovnicesti; iar alteori, prin prisosul mâncarii, se îngreuiaza si face sa se nasca în suflet nepasare si molesire.