Spre deosebire de celelalte posturi care au o durată fixă, Postul închinat Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel are o durată variabilă de la an la an, în funcţie de data variabilă a Sfintelor Paşti.

Dat fiind rolul major pe care l-au avut aceşti Sfinţi Apostoli ai Mântuitorului în răspândirea creștinismului, Biserica a rânduit ca prăznuirea lor să fie pregătită printr-o perioadă de post, adică printr-o primenire atât trupească, cât şi duhovnicească a creştinilor.

Istorie:

Postul Sf. Ap. Petru si Pavel era numit in vechime Postul Cincizecimii, datorita darurilor Sf. Duh, care s-au pogorât peste Sf. Apostoli.

Primele marturii despre acest post le avem din sec. IV, in Constituţiile Apostolice – Cartea V, cap. 20: „După ce veţi serba Cincizecimea, mai serbaţi o săptămână, şi după aceea postiţi o săptămână; căci este drept să vă bucuraţi de darul lui Dumnezeu, şi să postiţi după odihnă, deoarece şi Moise şi Ilie au postit patruzeci de zile…”

Mai târziu vom găsi informaţii despre acest post la Sf. Atanasie cel Mare, Teodoret, al Cirului si Leon cel Mare, care numeşte postul acesta Postul de vara sau al Cincizecimii. Potrivit cercetătorilor, acest post era ţinut la început numai in cercurile monahale şi abia mai târziu s-a extins şi la credincioși.

Temei canonic:

Spre deosebire de Postul Mare, postul Sf. Ap. Petru si Pavel, împreună cu celelalte 2 posturi de peste an, sunt mai noi. Hotărârile bisericești privitoare la respectarea lor nu fac altceva decât să consfinţească practici care erau de mult în uz. Întrucât la început, nici timpul din cursul anului, nici durata şi nici felul postirii nu erau uniforme, data şi durata postului au fost uniformizate pentru întreaga Ortodoxie la Sinodul local din Constantinopol (1166) prezidat de împăratul bizantin Manuil I şi patriarhul ecumenic Luca.

Citeşte şi:  Predică în Duminica a VII-a după Paşti, a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic. Arhimandrit Pafnutie Mănăstirea Răciula

Durata:

Postul Sf. Apostoli Petru si Pavel are o durată variabilă de la an la an, deoarece începutul lui este fixat în funcţie de data variabila a Sfintelor Pasti (22 martie – 25 aprilie). Postul ţine până în ziua de 29 iunie/12 iulie. Durata lui poate varia de la 8 zile (durata cea mai scurtă, când Învierea cade la 25 aprilie/ 8 mai) până la 42 de zile (durata cea mai lungă, când Învierea cade la 22 martie/ 4 aprilie).

Notă:

• În Bisericile de stil nou, care ţin Pascalia tot pe stilul vechi, durata Postului Sf. Apostoli se scurtează, de la 28 de zile (durata cea mai lungă) până la desfiinţare (în anii în care Învierea cade după data de 1 mai).

O regulă simplă şi practica spre a afla durata Postului Sf. Petru si Pavel din orice an este următoarea: câte zile sunt de la data Învierii (inclusiv) din anul respectiv până la 3/16 mai (exclusiv), atâtea zile ţine postul.

Dezlegări:

În Postul Sf. Petru si Pavel sâmbăta şi duminica se mănâncă peşte. Avem dezlegarea la peşte şi luni, marţi, joi, când cade sărbătoarea vreunui sfânt cu doxologie mare. La hramuri şi la Nașterea Sf. Ioan Botezătorul (24 iunie/7 iulie) se dă dezlegare la peşte, în orice zi a săptămânii ar cădea.

Rostul postului:

Cele 4 mari posturi din an constituie fără nici o discuţie, cea mai bună perioadă a anului pentru pocăinţă şi mărturisire, cercetare a cugetului şi curăţire pentru primirea Sf. Taine. Că aşa stau lucrurile o confirmă şi Tradiţia Bisericii, şi faptul că în acele perioade, există posturile de obşte, adică toată Biserica posteşte, „de la vlădică până la opincă”, cler şi credincioşi. Aceasta e regula, cu excepţiile de rigoare. Lăsăm la o parte cât reprezintă procentul acestor excepţii, deşi per ansamblu s-ar putea, pe bună dreptate obiecta, că, statistic vorbind, peste 80% din credincioşii ortodocşi nominali, nu respectă cum se cuvine rânduielile posturilor.

Citeşte şi:  Sfânta Pulheria, împărăteasa care a apărat învățătura ortodoxă a credinței împotriva diferitelor erezii ale timpului

Postul este o lege dumnezeiască şi este legat de pocăinţa, el este o rânduială sfântă care asigură stăpânirea duhului asupra patimilor trupești. Postul este o jertfă liber consimţită, de credincios pentru progresul său duhovnicesc; este o negare de bună voie a tot ceea ce înrobește sufletul; el este mijloc de supunere, întărire a voinţei, este cea mai mare contribuţie a omului pe calea sfinţirii lui. De asemenea, este un mijloc de binefacere socială. El are o importanţă deosebită în anul liturgic, pentru pregătirea sărbătorilor.

Se înţelege, însă, de la sine că postul, ca abţinere de la mâncare, băutură şi pofte trupești, nu este singurul mijloc de desăvârșire şi cea mai importantă datorie creștinească. Postul trupesc trebuie dublat negreșit de cel sufletesc, de rugăciune, de milostenie şi de orice faptă de caritate. Numai așa el este un post deplin. Din acest punct de vedere, putem spune că postul are o importanţă socială, constituind un mijloc şi o forţă de progres, de întrajutorare. Sub această formă el este strâns legat de o altă virtute şi anume de cumpătare, care cere omului să folosească din bunurile pe care Dumnezeu i le dă, numai atât cât îi trebuie. Prin întrebuinţarea raţională şi echilibrată a bunurilor materiale, prin renunţarea de bună voie la consumarea îndreptăţită a lor, creștinul poate oferi şi celui care nu are posibilitatea de întreţinere şi de existenţă.

Citeşte şi:  Pomenirea Sfîntului Paulin Milostivul, Episcopul Nolei (431), care care s-a vîndut pe sine păgînilor pentru a-şi salva turma

Sf. Părinţi despre post:

“Hrana trebuie dată trupului nu pentru satisfacerea plăcerii, ci spre satisfacerea slăbiciunii, caci cei care se împărtășesc din mâncări din alte pricini, se vor osândi ca cei care s-au dedat desfătării”.

“Când cineva îţi va zice: “Eu am ţinut tot postul”, răspunde-i: “Eu aveam un dușman şi m-am împăcat cu el” . (Sf. Ioan Gura de Aur)

„Postiţi? Arătaţi-mi-o prin fapte. Cum? De vedeţi vreun sărac, aveţi milă de el; un duşman, împăcaţi-vă cu el; un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l invidiaţi; o femeie frumoasă, întoarceţi capul. Nu numai gura şi stomacul vostru să postească, ci şi ochiul şi urechile, şi picioarele, şi mâinile voastre, şi toate mădularele trupului vostru. Mâinile voastre să postească rămânând curate şi de hrăpire şi de lăcomie. Picioarele, nealergând la privelişti urâte şi în calea păcătoşilor. Ochii, neprivind cu ispitire frumuseţile străine… Gura trebuie să postească de sudalme şi de alte vorbiri ruşinoase”. (Sf. Ioan Gura de Aur)

„Şi pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: Osebiţi-mi pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrul la care i-am chemat” (Faptele Apostolilor 13, 2).

„Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră” (Faptele Apostolilor 14, 23).