Indiferent de context – profesional sau domestic, în raport cu statul sau în raport cu alte entități private, drepturile fundamentale ale omului sunt inviolabile. Într-adevăr, în condiții extreme (e.g. război, evenimente naturale), drepturile omului pot fi restrânse cu respectarea unor condiții stricte. Cu toate acestea, indiferent cât de gravă ar fi situația, drepturile omului nu își pot pierde „esența”.
Nimeni nu ar trebui să siluiască pe vreunul dintre oameni, nici măcar dacă ar putea să-l ducă cu sila în Rai
Dacă orice ființă umană are dreptul la integritate fizică, înseamnă că a obliga o persoană să se vaccineze echivalează cu anularea automată a dreptului fundamental la integritate fizică.
În mod similar, a obliga o persoană să facă dovada vaccinării pentru a munci înseamnă a-i anula ori dreptul la muncă ori dreptul la integritate fizică. Dacă ne-am putea imagina o societate totalitaristă unde vaccinarea ar fi obligatorie pentru a munci, atunci am observa că, într-un asemenea stat, o persoană ar trebui să aleagă între cele două drepturi. Să ne imaginăm o piramidă a drepturilor!
Baza piramidei drepturilor ar fi formată din demnitatea umană. Ai putea contesta afirmația că toate drepturile fundamentale au ca izvor comun demnitatea? Cel mai sigur, nu. Dar, într-un scenariu SF (e.g., Big Brother, Apocalipsa Z…) în care o persoană ar fi obligată să supună unei proceduri medicale pentru a munci, ar mai avea demnitatea umană vreo valoare?
Am răspuns parțial la întrebarea din titlu afirmând că demnitatea umană și drepturile fundamentale sunt cele care interzic obligativitatea vaccinării.
Drepturile fundamentale ale omului sunt stipulate în legislația fundamentală a statelor (în Constituții sau, la nivelul UE, în Carta drepturilor fundamentale a UE). Având în vedere că toate legile se subordonează prevederilor Constituției privind drepturile omului, ar fi imposibil ca vaccinarea să devină obligatorie printr-o lege secundară din moment ce aceasta ar fi neconstituțională.
Deși în mod tradițional, prevederile constituționale se aplică vertical (în raport cu statul), unele drepturi fundamentale se aplică orizontal [1]. Carta drepturilor fundamentale a UE („CDFUE”) stipulează, la art. 8, dreptul la protecția datelor cu caracter personal.
Fără a exclude aplicarea altor texte legale, dreptul la protecția datelor cu caracter personal este cel mai energic instrument pe care îl are angajatul în raport cu angajatorul. Cum situația persoanei (vaccinat/nevaccinat) se încadrează în noțiunea de date cu caracter personal, angajatorilor le este interzis să prelucreze această informație fără consimțământul subiectului sau fără existența unui alt temei legal.
Astfel, angajatorul nu va putea nici să oblige angajatul să se vaccineze și nici să îl oblige să facă dovada că s-a vaccinat. Cu alte cuvinte, pentru a prelucra legal informațiile privind statutul de vaccinat/nevaccinat, angajatorul va trebui să respecte Regulamentul General privind Protecția Datelor („RGPD”).
Nu vom contrazice afirmația ANSDPCP privind faptul că RGPD se aplică doar dacă angajatorul stochează aceste informații într-un registru[2], ci vom adăuga faptul că CDFUE, instrument legal superior RGPD, conține o serie de alte drepturi fundamentale care se vor aplica orizontal în relația angajat-angajator.
De la abolirea sclaviei și până în prezent, angajații sunt ființe umane înzestrate cu drepturi, iar demnitatea nu este nici la reducere, nici negociabilă.
Autor: Ruxandra SAVA (Lawyer, LL.M in EU LAW, CIPP/e). Follow on LinkedIn or Facebook.
Referințe:
[1] În detaliu: Ruxandra SAVA, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene: efect direct orizontal, aplicare extrateritorială și o aplicare surprinzătoare în cauza Privacy International, Revista Română de Drept European nr. 1/2021, p. 87 și urm.
[2] Conform start-up.ro, link accesat 21.10.2021.
