Un tanar alpinist englez venit in Romania a fost prins in avalansa de doua ori, ranit grav si fortat sa mearga prin munti trei zile cu piciorul fracturat.

Kenneth Jones, student la Universitatea Manchester, avea si pregatire militara, fiind un fost membru al fotelor speciale britanice. In 2003, a incercat sa urce singur pe varful Moldoveanu din Trasilvania, un munte celebru pentru terenul sau nesigur, care era cat pe ce sa il omoare, scrie Daily Mail.

La apusul zilei in care a inceput ascensiunea, Jones s-a oprit pentru a-si face tabara. Voia sa atinga varful in zorii zilei urmatoare. In acel moment a auzit un sunet ascutit si unul ca de rupere. A apucat sa vada cum se desprinde o bucata imensa de zapada aflata deasupra sa. „Am avut sentimentul fricii pure. M-am intors si am inceput sa alerg pentru a scapa cu viata”, a scris el.

Jones a reusit sa ajunga intre cativa copaci, iar avalansa a trecut pe langa el. Crezand ca a scapat, a incercat din nou sa campeze undeva, dar o noua avalansa s-a declansat, de data asta luandu-l pe sus. Din nefericire, valul de zapada l-a dus pana la marginea unei prapastii si Jones a cazut.

Cand in sfarsit a reusit sa isi vina in fire, si-a dat seama ca are piciorul rupt. Din fericire, avea o trusa cu instrumente si materiale utile pentru a supravietui in conditii extreme. „Locul acesta parea perfect, dar devenise ostil. Erau minus 15 grade si observam cum se instaleaza primele semne de hipotermie. Am decis sa continui”, a spus britanicul.

Deplasandu-se cu greu, a mers catre un izvor unde si-a astamparat setea, in dimineata celei de-a doua zile. In a doua noapte a avut noroc cu o ninsoare puternica, care l-a acoperit si in care a putut sa-si faca un adapost ce i-a oferit o oarecare caldura.

Dimineata, Jones a incercat sa urmeze firul apei. „Ma gandeam la prajiturile cu inghetata roz ale mamei mele si la contele Dracula stand in castelul sau, orice ca sa nu ma mai gandesc la dureri. Dupa 4 ore, cararea pe care mergeam, a disparut”, povesteste Jones.

Pentru ca nu mai avea cum sa mearga pe uscat, britanicul a trebuit sa intre in apa izvorului, care devenea tot mai adanca. In anumite momente chiar a fost fortat sa inoate.

„Am iesit din padure pe un drum forestier pe care urcasem cand imi incepusem ascensiunea. In cele din urma am vazut un gard de lemn si o casa cu ferestre, iar inauntru lumini produse de un televizor in functiune. Usa casei s-a deschis si un batran micut imbracat in negru a aparut in fata mea. ‘Te rog, ajuta-ma. Avalansa!’, am tipat disperat.

In cele din urma, omul a inteles si a chemat un alt barbat, mai solid, care m-a dus inauntru si m-a asezat pe un scaun, langa o soba. Ei au incercat sa imi scoata cizmele, desi ma chinuiam sa le spun ca piciorul e rupt. Mi-au dat de mancare niste resturi de la masa lor, ceva ce semana cu un creier inotand intr-un sos. Mi-am taiat o bucatica si am reusit sa o inghit. Apoi, a venit vodca. Mi-au pus o portie tripla si am reusit sa beau destula in aplauzele lor”, isi povesteste Jones experienta romaneasca.

„Apoi a venit o familie impreuna cu doua fetite. Fetele au adus pe cineva din sat care vorbea englezeste, un baiat pe nume Bogdan. El m-a intrebat: ‘Vrei sa chem o ambulanta?'”, si-a reamintit britanicul. Intr-o stare de lesin, Jones a fost dus la un dispensar, unde cateva asistente i-au dat ceai si paine inmuiata in lapte, pe care insa nu mai putea sa o digere.

„Am intrat in agonie. Imediat am fost dus inapoi la ambulanta si in 20 de minute am ajuns la un spital unde doctorii si-au dat seama rapid ca nu au cum sa ma opereze si m-au trimis la un spital municipal din Brasov, unde am ajuns dupa o calatorie de 3 ore. O echipa de medici ma astepta. O doctorita mi-a dat un telefon, si am sunat acasa. A raspuns tatal meu. I-am spus ca mi-am rupt piciorul si ca am ratat avionul de intoarcere”, spune Keneth Jones.

Britanicul nu avea numai problema cu piciorul rupt, ci si una mult mai grava. Din cauza stresului, facuse cateva ulcere care ii perforasera stomacul, unde i se declansase o hemoragie. Dupa operatie, medicul i-a spus ca ii daduse doar 30% sanse de supravietuire.

Abia dupa doua saptamani si-a revenit, si, la trezire, si-a vazut parintii. Imediat insa a inceput sa sangereze. Dupa o noua operatie care a durat sase ore si jumatate, lui Jones i s-au indepartat doua treimi din stomac si duodenul. Parintilor lui i s-a spus ca nu are sanse de supravietuire.

Dupa trei saptamani de la ultima operatie, si-a revenit suficient ca sa fie transportat inapoi in Anglia, unde medicii i-au spus ca nu are sanse sa mai mearga vreodata. La sfarsitul verii,insa, cu multa vointa, a reusit sa faca primii pasi si apoi sa mearga.

Sursa: ziare.com