Acesta trebuie să fi fost unul dintre cele mai cumplite experimente din istoria ştiinţei. Imaginaţi-vă un univers. Real. Cu pereţi din beton peste care nu se poate trece. Înăuntru, cele necesare vieţii sunt dis­ponibile din abundenţă: apă, hrană şi lumină. Locul este călduţ şi curăţat periodic.

experiment utopic omenirea se va autodistruge

Povestea unei utopii: “De ce omenirea se va autodistruge?”

Dispozitivul a existat cu adevărat. Se numeşte Universul-25 şi a fost creat de John B. Calhoun, un specialist în etologie. Este doar unul dintr-o serie care a început, predictibil, cu Universul-1, cons­truit în 1958. Populate cu şoareci sau cu şobolani. Veţi vedea unde am să ajung. Între timp, să vedem unde a ajuns Universul-25. Nicăieri. Adică la anihilare.

Citeşte şi:  Și copiii nenăscuți sunt oameni, se spune într-un proiect nou elaborat al planului strategic al Ministerului Sănătății și Serviciilor Umane din SUA

În mod normal, Universul-25 ar fi trebuit să fie paradisul pentru cele 4 familii de şoareci care au fost introduse înăuntru şi pentru ur­maşii lor. Aveau de toate. Nu exis­tau boli, nu lipsea nimic. Sau aproa­pe nimic. Singurul lucru care lipsea era spaţiul. Fizic. Şoarecii au început să se înmulţească. În scurta timp însă, spaţiul s-a aglomerat. Din acest moment a început tragedia.

Înghesuiţi de propriul succes reproductiv, şoarecii au început să intre în coliziune unul cu celălalt. Masculii mari au început să îi atace pe juvenili. Femelele au devenit extrem de agresive. Unii şoareci au devenit complet pasivi. Valuri spas­modice de violenţă au început să agite colonia.

Victimele deveneau agresori, iar agresorii, victime.

Citeşte şi:  Este Big Bang-ul cu adevărat științific?

utopia-

În final, societatea a intrat în colaps. Dincolo de o anumită densitate, capacitatea reproductivă a şoarecilor s-a evaporat. Ultimele generaţii au fost tot mai reduse, până ce colonia a murit cu totul. Nici o femelă nu s-a mai putut reproduce, nici un mascul nu a mai generat urmaşi, chiar după ce colonia s-a redus la câţiva indivizi.

Acest lucru este contra-intuitiv. Ne-am fi aşteptat ca numărul şoarecilor să se stabilizeze undeva sub maxim. Cu toate acestea, odată ce populaţia a trecut de un anumit nivel, ceva s-a întâmplat, foarte grav, chiar catastrofic. Ceva care a demontat chiar mecanismele elementare, biologice, ale populaţiei de şoareci. Ar fi, desigur, hazardat să traducem fără nici o nuanţă acest experiment sumbru în concluzii clare cu privire la societăţile omeneşti. Printre altele, pentru că din punctul de vedere al strategiilor reproductive, omul este diferit de practic oricare alte animale. Aces­tea se reproduc mai puternic atunci când au condiţii propice. Din motive încă incomplet elucidate, omul pare să fie unic: ritmul reproducerii sale tinde să scadă în condiţii de abundenţă.

Citeşte şi:  Hristos - Imigrantul la picioarele Căruia întregul cosmos se pleacă, moale ca și lutul sub picioarele olarului

După 600 de zile, femelele au încetat să se reproducă și masculii au încetat să le mai atingă, iar pînă în 1973 întreaga colonie a murit. Chiar și cînd populația a ajuns la nivelurile inițiale, comportamentul lor a rămas neschimbat.

Calhoun a tras concluzia din acest experiment că cel mai mare pericol pentru omenire n-ar fi lipsa resurselor, ci lipsa spațiului de mișcare.

https://www.youtube.com/watch?v=dnjuAtajZig