POVESTIREA LUI  AVVA  TEODOR   DESPRE MONAHUL  SIRIAN SEVERIAN

Tot  avva  Teodul  ne povestea  zicând:

Aici este o casă de oaspeți între biserica Sfânta  Sofia și  biserica  Sfântul Faust. Hangiul acestei  case m-a  rugat într-o zi să mă duc la casa de oaspeți  și să-l  înlocuiesc câteva zile.

M-am dus și am găsit găzduit un monah  sirian,  care nu avea altceva  decât  un stihar de păr, o manta și câteva pâini. Stătea necontenit într-un colț, spunea ziua și noaptea stihuri din Scriptură și nu vorbea cu nimeni. Când a venit duminica, m-am dus la el și i-am spus:

Citeşte şi:  Teolog este acela care vorbește cu Dumnezeu, și nu acela care studiază teologia

– Hai  frate, la biserica Sfânta Sofia ca să te împărtășești cu Sfintele și Cinstitele Taine.

– Nu merg, mi-a răspuns el.

– Și de ce?

– Sunt severian și nu mă împărtășesc la biserica voastră.

Auzind pe de o parte că nu se împărtășește la sfânta și apostolica Biserica, iar pe altă parte văzând că ca are un trai atât de îmbunătățit și o viață  atât de virtuoasă, am plecat plângând în chilia mea.

Am  închis uşa, m-am aruncat cu fața la pământ înaintea lui Dumnezeu și  timp de trei zile m-am rugat cu multe lacrimi, zicând:

Citeşte şi:  Sf. Tihon din Zadonsk: Sfaturi pentru soţi

– Stăpâne Hristoase, Dumnezeul nostru, care pentru nespusa și nemasurata ta iubire de oameni ai înclinat cerurile și  Te-ai pogorat pentru mântuirea noastră, Cel care Te-ai întrupat din Stăpâna Sfânta  Născătoare de Dumnezeu și  pururea Fecioara  Maria, descoperă-mi cine crede bine și drept, noi cei ai Bisericii sau  severienii.

În a treia  zi am  auzit o voce nevăzută  care mi-a spus:

– Du-te  Teodule și vezi credința  lui.

A doua zi m-am dus, m-am așezat în fața  lui,  am așteptat să văd ce are să se întâmple potrivit celor spuse mie de glasul nevăzut. Am stat așa cam un ceas uitându-mă la el: stătea  și  sirianul spunând versete din Scriptură. Și  am văzut fiilor, mă jur pe Domnul, deasupra  capului lui așezată o porumbiță plină de funingine, ca și cum ar fi ieșit din cuptor, jumulită şi urât mirositoare.

Citeşte şi:  De ce atâtea suferinţe?

Atunci am cunoscut că porumbița înnegrită și rău mirositoare, care mi s-a arătat, înfățișa credința lui.

Fericitul lui suflet ne povestea acestea cu jurământ, cu multe lacrimi și suspine.

din Limonariu sau Livada duhovnicească