Aducem un exemplu de la parintii pustiei.

Atata duhoare exista in iad, incat, daca ar fi cu putinta sa vina in lumea noastra unul dintre osanditii de acolo, tot aerul s-ar imputi si multime de oameni s-ar sufoca. Cine se indoieste de acest adevar, sa asculte aceasta povestire infricosetoare:

„Odata traiau doi frati dupa trup, sub calauzirea unui duhovnic care le vorbea deseori despre suferintele iadului. Unul dintre ei s-a infricosat auzind acestea si, ca sa se mantuiasca, s-a hotarat sa se faca monah. Iar celalalt, necrezand in cele spuse de duhovnic, a ramas in lume, facand tot felul de pacate. Dupa cativa ani, i s-a apropiat sfarsitul vietii. Atunci, fratele sau, monahule, intalnindu-se cu el, l-a rugat ca dupa moarte sa vina la el si sa-i spuna cum este acolo si daca exista cu adevarat chinuri in iad, asa cum le-a povestit duhovnicul lor.

Citeşte şi:  Emoţionant şi plină de învăţătură această pildă! Poveste pentru copiii necăjiţi şi părinţi

Dupa un timp, intr-o noapte, fratele cel mort care traise in lume, a aparut in fata monahului. Atunci acesta l-a intrebat: „Te rog, frate, spune-mi adevarul, exista in iad acele chinuri infricosatoare despre care ne spuneau cartile si duhovnicul nostru, sau au fost scrise doar ca sa sperie?”.

Atunci fratele sau care murise i-a raspuns:

Citeşte şi:  După părerea Sfinților Părinți, postirea și înfrânarea stau în măsură

-Chinurile iadului sunt de mii de ori mai infricosatoare decat este scris. Toate limbile lumii la un loc nu pot sa povesteasca aceste suferinte.

Monahul l-a intrebat din nou:

-N-as putea si eu incerca putin din ele ca sa cred cele ce-mi spui?

Fratele sau i-a zis:

-Prin ce simt vrei sa faci aceasta incercare ?

Si monahul i-a spus:

Citeşte şi:  Cel care batjocorește un preot al lui Dumnezeu, batjocorește credința creștinilor și a Bisericii, făcând bucurie dușmanilor crucii

-Eu sunt foarte mic la suflet si mi-e teama ca nu cumva sa mor daca vad cu ochii mei sau daca ating cu mainile, ci mai bine sa miros putin cum este acolo.

Atunci fratele sau mort si-a scuturat putin vesmantul si a iesit o asemenea duhoare, incat monahii din acea manastire nu au putut-o suferi si fugeau in dreapta si-n stanga ca smintitii. Si, din aceasta cauza, au plecat din acele tinuturi si au construit manastire in alt loc”.

Din Viața după moarte – Noi mărturii cutremurătoare