Dumnezeu este aerul sufletului nostru, fiule Neagoe. Fără El, asemeni unei păsări, noi nu ne putem ridica de la pământ.

Fără Domnul, viața noastră este praf și tină și nu se deosebește cu nimic de a târâtoarelor care au pământul ca hrană, fericire și mormânt. Însă cine-l are pe Dumnezeu ca pe văzduhul în care trăiește și din care își trage duh, acela are aripi de vultur și se avântă spre înălțimile cerului. Omul însă e mândru și nu vrea să viețuiască după voia lui Dumnezeu, lui îi place să se conducă el însuși după mintea sa și nu înțelege că nu are destulă pricepere pentru a face binele fără Dumnezeu.

Întotdeauna trebuie să ne rugăm ca Domnul să ne povățuiască ce anume să facem și Domnul nu ne va lăsa să rătăcim.

Fiul meu, să nu te încrezi în fericirea pământească, în slava și strălucirea acestei lumi, căci toate cele de pe pământ sunt mai înșelătoare ca visele. Precum zorii dimineții alungă umbrele și nălucirile somnului, tot așa venirea ceasului morții scutură toate închipuirile și deșărtăciunile cu care sufletul s-a îmbrăcat. Și vai acelui suflet pe care moartea îl află lipsit de veșmântul ceresc al dragostei și al credinței în Dumnezeu!

Ia aminte la ceasul de pe urmă, fiul meu, și nu te înălța atunci când vei fi cinstit de oameni, căci în această viață fericirea e trecătoare și întotdeauna urmată de durere. Nu te întrista peste măsură nici când cele de jale vor veni peste tine, ci mai mult întiinde pânzele corabiei sufletului tău și strunește-ți mintea ca pe un cârmaci bun către atotmilostivirea lui Dumnezeu. Nu-ți lăsa sufletul doborât de tristețe, chiar dacă pământul și cerul se vor cutremura și se vor clătina, ci folosește-te de furtuna ce ți-o trimite Dumnezeu pentru a te depărta de împătămirile vieții pământești.

Fiul meu, astăzi poate fi soare, mâine pot fi viscole, dar peste toate este Dumnezeu.