Dragă tatii, viața asta e foarte grea, trebuie să te lupți până la moarte cu patimile astea ale firii. Focul, iadul și curvia niciodată nu spun că-i de-ajuns. Sunt oameni bătrâni care nu scapă de patima asta. Nu știi sfinții ce luptați erau? Dar te păzește Maica Domnului.

Dacă ai credință și frică de Dumnezeu, te acoperă și Maica Domnului. Ai văzut câte minuni face ea. Dar tu să nu stai de vorbă cu gândurile. Dacă nu te învoiești cu ele, nu ai păcat. Gândurile mai vin, dar nu sta de vorbă cu ele, nu le lua în seamă. Așa, gânduri și ispite poate ne vin și nouă; poate și mie mi-au venit niște gânduri dintr-astea. Dar dacă nu le bagi în seamă, ele pleacă… D’apoi ție, care mergi așa de rar la biserică și uiți să te rogi!

Să ne păzim cele cinci simțuri, tată. Să-ți păzești curăția, dar nu numai curăția trupească. Curăția este și a inimii, și a gândurilor. Roagă-te mereu. Și să nu te învoiești, Doamne ferește, cu ceea ce îți spune gândul. Și când ai gânduri și patimi și ispite, gândește-te la Maica Domnului și încearcă să-i cânți ei: „Vrednică ești…”, că Maica Domnului te acoperă. Și dacă te-a păzit până acum, eu cred că o să te păzească și de acum înainte. Trebuie să te strecori în viață ca țiganul printre stropi – așa trebuie să ne strecurăm noi prin viața aceasta. Trupul și diavolul trebuie înșelați – spui: „Lasă, mai lasă anul ăsta”… și, până la anul celălalt, cine știe ce se poate întâmpla? Așa, tată… Nu vorbi cu gândurile. Spune-le: „Fugiți de-aici!” Numai atunci ai păcat, când stai și te gândesti: „cum să fac, cum să apuc…”

Citeşte şi:  Părintele Iustin Pârvu – Cum lucrează harul pentru tot omul aflat în suferință

Să te ferești ca de foc de băieți. Când vezi un băiat sau un bărbat, să fie ca si cum ai vedea o piatră. Și de imaginație să te ferești. Să nu te gândești vreodată cum e trupul bărbatului, cum e trupul femeii… sau din astea. Să nu te intereseze. Că de la gândurile astea pornesc altele. Și pe mine mă fulgerau poate gânduri din astea, dar ele trec, zboară pe deasupra, ca un stol de păsări. Acum nu-mi mai vin. Că nici nu știu, nici nu mă interesează și nici nu vreau să știu asta, Doamne ferește. Poate și mie mi-au trecut așa, prin cap, ca un fulger, ca o scânteie. Dar te rogi și-ți muți gândul în altă parte, nu stai de vorbă cu ele.

Gândurile trebuie spuse din vreme duhovnicului, tătucuță. Și la mărturisit nu spui pe țigănește ce ți-a venit în gând, ci spui așa: „Părinte, am gânduri de hulă, am gânduri spurcate, am patimi și pofte…” sau „Am gânduri spurcate asupra călugărilor, asupra preoților, am patimi spurcate…” Și când te speli, să nu cumva să te speli vreodată cu mâna goală, să ai totdeauna o cârpă. Că trupu-și cere ale lui, tată… Așa că de acuma să te ferești de toate poftele și patimile pe care le-ai avut. Și să nu uiți nici asta: că sărutul e arvuna păcatului.

Dacă vrei să-ți petreci viața în curăție, nici prin cap să nu-ți treacă să placi oamenilor. Să fii cât mai neprețuită de oameni, asta da. Și nici să fii lăudată, tătucă – lauda e tot un fel de mândrie. Și când îți vine în cap gândul că ești mai bună ca altul și că meriți să fii lăudată, să-ți spui așa: „Cine a mai făcut așa păcate rușinoase cum am făcut eu?” Că nu-i puțin lucru, tătucă, păcatul ăsta. Gândește-te: dacă atunci când ieșim pentru noi afară, îngerașul nostru bun se întoarce cu spatele, că se rușinează, d’apoi când facem alte prostii sau când ne facem noi singuri poftele, cum plânge, săracul…

Citeşte şi:  De ce aprindem lumânări înaintea icoanelor?

A fost Victoria pe-aici și mi-a spus așa: „Părinte, să nu bea și Emilia din paharul pe care l-am băut eu…” Dacă ești hotărâtă să trăiești în curăție și nu ți-e gândul la prostii și te hotărăști – „N-am să fac asta până oi muri” -, apoi nici gândul n-o să-ți mai stea la prostii, și o să te lupți mai puțin. Așa, tătucă; din astea trei căi, trebuie să-ți alegi una: sau te căsătorești, sau intri în mânăstire, sau stai așa și-ți păzești fecioria în lume, și faci voia lui Dumnezeu așa cum poți, fără să te știe nimeni. Când ești în mânăstire ești sub o rânduială, cu făgăduință. Dacă nu ești în mânăstire, ești de bunăvoie, fără să faci făgăduință. Sunt mulți care și-au ținut fecioria în lume și n-au apucat să vină în mânăstire, și sunt socotiți în rândul călugărilor. Dacă mori în lume și ești cu gândul în mânăstire, apoi ești în rând cu maicile. Pentru că omul sfințește locul, nu locul sfințește omul. Te poți mântui oriunde – în București sau în altă parte. Dar, în primul rând, seriozitatea…

Ai jurat că te duci la mânăstire? Draga tatii, să nu mai faci jurăminte dintr-astea. Nu trebuia să juri. Dacă vrei să mergi la mânăstire, să vezi cum te trage Maica Domnului, încetul cu încetul… Dar să nu mai juri, tată. Să spui întotdeauna: „Uite, dacă o să-mi stea în putere și dacă o să mă ajute Dumnezeu, am să fac cutare și cutare…” Așa, tătucă. Nu-ți pierde gândul bun. Și dacă ai să te rogi, Maica Domnului o să te lumineze, puișorule… Ai toată blagoslovenia să iubești viața curată. Da… Ai jurat… ai jurat de mai multe ori că te duci la mânăstire. Apoi atunci, dacă-i așa, mireasa Lui să fii…

Citeşte şi:  Sfântul Ioan Gură de Aur: Preocuparea cu viețile altora dovedește josnicie și necuviință

În mânăstire e mult mai ușor ca în lume, tătucă. Nici să te căsătorești nu te obligă nimeni, nici să intri în mânăstire nu te obligă nimeni. Dar să știi că puțini au regretat că au intrat în mânăstire și mult mai mulți au plâns că le-a părut rău că s-au căsătorit (mă refer la cei care-și caută mântuirea). Nu poti să-ți iei bărbat numai ca să te uiți la el. Ai niște obligații, și e tare greu. Apoi vin copiii… Puișorule, tu deocamdată fii în lume, cu gândul la mânăstire. Pentru că mulți tineri au vrut să meargă la mânăstire și au murit în lume, și au ajuns în rândul călugărilor. Și mulți călugări au trăit în mânăstire cu gândul în lume, și au ajuns în rândul mirenilor. Tu să ai frică de Dumnezeu și să fii cuminte și să te ferești de patimi. Nu uita că fiecare patimă scurtează viața și este echivalentă cu sinuciderea. Așa să faci, draga tatii, și Maica Domnului o să te acopere.

Părintele Paisie de la Sihla, Editura Bizantină (București); ediția a II-a