„Și într-adevăr, este important pentru mica noastră turmă a adevăraților creștini ortodocși să avem contact unii cu alții, căci zilele sunt rele, și mulți caută să distrugă astăzi Biserica Ortodoxă- chiar și unii din cei ce se numesc”episcopi ortodocși

„. Aici în America suntem foarte familiarizați  cu apostazia „Athenagora și asociații”( nota noastră: la momentul acela Atenagora era cel mai vădit ecumenist ortodox și era Patriarhul Constantinopolului însuși) și, din nefericire, celelalte jurisdicții naționale din America mai niciuna nu este mai bună; toate fraternizează și se roagă cu catolicii și cu protestanții și se rușinează să spună heterodocșilor că rătăcesc departe de Adevăr care este numai în Ortodoxie. Membrii Bisericii noastre ruse din afara Rusiei aproape de unii singuri se ridică și luptă pentru puritatea doctrinei și practicii noastre sfinte ortodoxe și pentru aceasta suntem peste tot defăimați  și ni se pun diverse nume. Dar, cel puțin, suntem perfect liberi să vorbim adevărul, ceea ce nu este cazul în multe țări .”(nota noastră: Serafim Rose scria acestea în anul 1970, când unele țări ortodoxe erau sub jugul comunist ateu).

Citeşte şi:  Biserica este datoare să se implice atât în societate cât şi în politică, atâta timp cât legile politice împiedică porunca lui Dumnezeu

Comentariul nostru: Astăzi noi, cei altădată aflați sub jugul comunist ateu, suntem liberi, dar oare câți se mai ridică și mai spun adevărul, luptând împotriva întinării Ortodoxiei cu erezia?  Sau câți dintre noi mai căutăm Adevărul?

Serafim Rose făcea aceste afirmații de mai sus în 1970. Ele sunt pentru prima oară traduse în română.( Mare parte din scrisorile Părintelui Serafim Rose au fost trunchiate sau deformate astfel încât cuvintele sale cu precădere despre ecumenism și Ortodoxia neîntinată de rătăciri, așa cum ne-au predat-o Sfinții Părinți, să nu ajungă la noi. De exemplu această scrisoare nu a fost tradusă deloc în română. Dăm mai jos sursa unde pot fi găsite scrisorile Cuviosului Părinte, integral, în limba engleză.)

Patriarhul ecumenic Athenagora în anul 1963 începuse să urmeze o cale a dialogului ecumenic de orientare adogmatică, afirmând că „Dogmele trebuie puse în cămară”, și că „Vremea dogmelor a trecut”(n.n.-Constantine Cavarnos, Ecumenism Examined, Institute for Byzantine and Modern Greek Studies, Belmont, Mass., 1996, pp. 11, 28-30. Akropolis, 29 iunie 1963), apoi în luna decembrie a anului 1965, printr-un act de „iertare reciprocă”, făcut simultan cu Papa Paul al VI-lea patriarhul a încercat să unească Biserica Ortodoxă cu cea romano-catolică, fără ca mai înainte să ceară ca cea romană-catolică să se lepede de învăţăturile ei mincinoase,  iar în decembrie 1968,  a anunţat că  a înscris numele Papei Paul al VI-lea în Diptice4, vrând să spună, prin urmare, că Papa se afla în comuniune cu Biserica Ortodoxă. (Dipticele sunt pomelnicile oficiale ale fiecărei Patriarhii, conținând numele celorlalți Patriarhi recunoscuți ca ortodocși). Unii episcopi, precum Întâi- stătătorul Arhiepiscopiei Ortodoxe Grecești din America, Arhiepiscopul Iacov, i-au urmat îndeaproape politica patriarhului ecumenic, de aceea Serafim Rose îi numește ironic “Athenagoras & Co.,”