Astazi, intr-un cuvant, este Buna-Vestire a Domnului. Intreaga Evanghelie dumnezeiasca intr-un singur cuvant. Astazi, in Duminica Parintilor, cea de dinainte de Nasterea Domnului, se citeste intaia Evanghelie, primul capitol din Evanghelia dupa Matei. Iar aceasta, intr-un cuvant, spune ce se intampla cu aceasta lume, ce se intampla si ce se va intampla cu fiecare dintre noi. Toata istoria Cerului si a pamantului, intreaga istorie a omului, a oamenilor, a neamului omenesc, a mea, a ta, a pasarilor, a crengutelor, a florilor, toate sunt intr-un cuvant – Iisus (Matei 1, 1; 18-21). Nasterea Sa, iata, este cel mai important eveniment in toate istoriile tuturor lumilor. Nasterea Sa pe pamant, aratarea Sa pe pamant ca Om – acesta este cel mai important lucru din toate cate s-au petrecut in neamul omenesc, fratilor, este cel mai de seama, de cand a fost facut soarele si pana in ziua in care se va stinge.

Iata, a venit sa mantuiasca lumea de pacate. Tu ai nevoie de Iisus, tu ai nevoie de Mantuitor. Ce este pacatul? Tu si noi ceilalti cunoastem pacatul prin moarte. Moartea este ceva deosebit de infricosator pentru noi, dar moartea a venit in aceasta lume prin pacat, si cand S-a aratat Izbavitorul de pacate, atunci S-a aratat Izbavitorul de moartea mea si a ta. Şi pacatele care sunt in mine, si pacatele care sunt in tine, care produc sute de morti in noi, in fiinta noastra omeneasca, toate acestea fug dinaintea Sa, toate acestea raman neputincioase inaintea Sa. Numai El este mai puternic decat pacatul, numai Dumnezeu este mai puternic decat pacatul. Nu exista om mai puternic decat pacatul, caci in pacat este diavolul si numai Dumnezeu este mai puternic decat diavolul. Iata, Dumnezeu a devenit om ca sa scoata afara pacatul din om, ca sa izgoneasca din om pacatul, ca sa arunce din om cea mai cumplita pocitanie, pe care noi, deseori, o imbratisam in momente de exaltare si de nebunie, iar ea ne raneste din fiecare parte, provocand moartea mintii, moartea constiintei, moartea vointei, moartea totala.

Iata nevointa mantuitoare in aceasta lume, iata scopul Sau, iata mantuirea noastra: moartea pacatului tau si al meu. Iar aceasta omorare a pacatului tau o poate infaptui numai Domnul Hristos, Care este mai puternic decat pacatul si mai puternic decat moartea. Moartea mortii este numai Domnul Hristos, Care prin Inviere biruieste moartea; El poate sa-mi daruiasca si mie, si tie, biruinta asupra oricarei morti. Cine infaptuieste biruinta asupra diavolului, pieirea diavolilor? Cine a biruit iadul, imparatia duhurilor necurate  si  a  nenumaratilor  diavoli  distrugatori, cine? Dumnezeu si Omul, Hristos, Dumnezeu desavarsit si Om desavarsit! El, din nespusa iubire de oameni a coborat din Ceruri, S-a facut Om, a intrat in tina trupului omenesc, ca din acest trup si din aceasta fiinta omeneasca sa scoata afara ceea ce nu este dumnezeiesc, ceea ce este potrivnic voii lui Dumnezeu, ca sa scoata afara pacatul.

De aceea, fratii mei, cel mai important eveniment in Evanghelia Mantuirii este ca El, Dumnezeu, a devenit om (Matei 1, 23; Timotei 3, 16). In aceasta consta taina vietii noastre in lume, in aceasta consta toata taina mantuirii noastre, in aceasta consta taina pamantului nenorocit in care traieste neamul omenesc si a tuturor lumilor mai presus de om si mai prejos de om. Dumnezeu S-a aratat in trup (I Timotei 3, 16), aceasta este taina noastra. Pentru ce S-a aratat Hristos? Ca sa-l uneasca pe om cu Dumnezeu si astfel, unit cu Dumnezeu, sa scoata din el orice pacat, orice rau, orice intuneric, orice negura, orice moarte si orice diavol. Şi nu este in aceasta lume unitate atat de intima, atat de apropiata asa cum este unitatea dintre Dumnezeu si om intru Hristos. Nu este spatiu, nu este loc pentru pacat daca Hristos, Dumnezeu desavarsit si Om desavarsit, intra in sufletul meu si al tau – prin Sfantul Botez, prin Sfanta Impartasanie, prin Sfintele Taine. Atunci fuge tot ceea ce reprezinta pacat. De aceea taina intruparii Domnului Hristos este cea mai sfanta, cea mai mare, cea mai aducatoare de mantuire.

Fratii mei, incepand cu venirea Mantuitorului Hristos in aceasta lume, incepand cu Nasterea Domnului, totul se preschimba, se schimba toata istoria neamului omenesc. El, Minunatul Iisus, l-a detronat pe satana si L-a inscaunat pe Dumnezeu. Sfantul lui Dumnezeu Macarie cel Mare spune: Prin pacat diavolul a semanat pe prestolul mintii omenesti si imparateste in om, iar daca omul crede in Domnul Hristos, daca se boteaza, daca se impartaseste, daca traieste dupa Evanghelie, atunci Domnul inlatura de pe prestolul mintii pe acel diavol si imparateste El, se inscauneaza Dumnezeu, si atunci in sufletul tau si in viata ta stapaneste Dumnezeu, stapanesc gandurile sfinte, starea launtrica sfanta, starea launtrica dumnezeiasca, dorinta dumnezeiasca, lucrarea dumnezeiasca. Daca prin puterea Sa dumnezeiasca Domnul Hristos il alunga pe satana de pe prestolul mintii tale si al mintii mele si al neamului omenesc, El alunga in acelasi timp toate legiunile de diavoli, alunga toate pacatele din om, toata moartea si face salas sfintelor virtuti si se salasluieste sfanta putere dumnezeiasca si cereasca si atunci tu impreuna cu Apostolul Pavel zici:

Nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste intru mine.

Ce s-a intamplat cu Saul, cu faimosul Sfant Apostol Pavel? Ştiti ca el a fost cel mai mare prigonitor al Domnului Hristos, al primilor crestini. Şi atunci cand mergea calare pe cal impreuna cu cetele de barbati pe drumul spre Damasc ca sa-i prigoneasca pe crestini, el dintr-odata a auzit un glas infricosator, s-a aratat o lumina infricosatoare si din ea ca si cum ar fi tunat, s-a auzit:

Saule, Saule, de ce Ma prigonesti?

Iar Saul iute a intrebat:

Cine esti Tu, Doamne?

– Eu sunt Iisus, pe Care tu Il prigonesti. Doamne, ce voiesti sa fac? (Faptele Apostolilor 9, 3-6)

Saul a orbit atunci, a fost trei zile orb, caci il conduceau fratii lui care se pornisera impreuna cu el sa-i prigoneasca pe crestini. Atunci a venit Sfantul Apostol Anania – i se aratase Domnul si-i descoperise -, a venit la Saul si l-a botezat, si Saul si-a recapatat vederea. Şi de atunci iata ca toate s-au schimbat. In loc sa ramana Saul, a devenit Sfantul Apostol Pavel. Pe el nu a putut sa-l amuteasca tot Imperiul Roman, toata imparatia romana a lui Nero, a vamesilor romani, toti soldatii romani, toti temnicerii nu au putut sa-l aduca pe Pavel la tacere pentru ca el sa nu mai propovaduiasca Evanghelia Domnului Hristos, sa nu-L mai propovaduiasca pe Acel Iisus, pe Iisus Mantuitorul, Imparatul, Dumnezeul Cerului si al pamantului.

Totul este spus prin numele Sau: Iisus Hristos – Mantuitorul. Cand pronunti acest nume, ce rostesti tu? Rostesti strigatul de lupta, strigatul razboiului crestinesc; te pornesti la lupta cu pacatul. Dumnezeu nu ingaduie moartea, Dumnezeu nu ingaduie lucrarea diavolului, inseamna ca tu esti in permanenta ostasul Sau impotriva pacatului, impotriva mortii, impotriva diavolului.

Sfintii Parinti din Vechiul Testament pe care ii praznuim astazi, toti Dreptii cei mari: Avraam, Moise, Isaia si nenumarati altii, toti au fost astfel de luptatori, luptatori pentru Hristos inca inainte de Hristos, luptatori pentru Evanghelia lui Hristos inainte ca Evanghelia sa se fi scris. A scris-o Domnul prin sfintele lor vieti si ei, multi dintre ei, au auzit ceea ce a scris despre ei Sfantul Apostol Pavel, ca prin credinta au biruit imparatii, au ajuns sa vada invierea mortilor, au fost neclintiti in lupte, au implinit dreptatea lui Dumnezeu in aceasta lume, L-au proslavit pe Dumnezeul cel Adevarat; pe ei, de care lumea nu era vrednica, lumea i-a prigonit, au ratacit in pustii goi, invesmantati in piei, lipsiti de hrana, dar dreptatea lui Dumnezeu s-a savarsit, diavolul a fost biruit, toate pacatele au fost biruite (Evrei 11, 32-39).

Iar noi,  crestinii vietuitori in aceasta lume, traind in Biserica lui Hristos pe care El a intemeiat-o facandu-se om, inca de aici de pe pamant devenim proprietari si stapanitori ai Imparatiei Cerurilor daca implinim poruncile lui Hristos. Daca implinesti porunca smereniei lasata de Mantuitorul, daca te smeresti cu mare credinta inaintea Sa, dobandesti toata fericirea; daca inlaturi mandria satanica si implinesti prima porunca a sfintei Sale intelepciuni:

Fericiti cei saraci cu duhul ca a lor este Imparatia Cerurilor (Matei 5, 3),

vei simti cu adevarat ca Imparatia Cerurilor este a ta. Vei simti ca Dumnezeu Imparatul este in sufletul tau, iar nu pacatul, nu diavolul, nu moartea. Şi tu inca de pe acum, inca de aici, ca traitor pe pamant, dobandesti isihia: imparatul este intru tine si imparateste in sufletul tau prin Adevarul vesnic, prin Dreptatea vesnica, prin Viata vesnica. Sfanta Impartasanie, iata hrana sfanta, iata bunatatile ceresti sfinte, iata sfintenia fara de moarte, iata sfanta Vesnicie, iata sfanta Viata vesnica! Toate acestea si inca mai mult decat acestea este Domnul Hristos Cel Inviat pe Care Il primim in Sfanta Impartasanie.

Avem chiar mai mult decat este de trebuinta. Insa ce ne daruieste Domnul si de ce avem noi nevoie? Credinta, credinta neclintita. Hotararea statornica: vreau sa traiesc cu credinta in Domnul Hristos si sa implinesc poruncile Sfintei Sale Evanghelii. Cu toate acestea multi in jurul meu nu voiesc, cu toate acestea deseori slabiciunea mea este neputincioasa, neputinta mea nu poate. Caci omul nu se izbaveste de moarte, nu se izbaveste de pacat fara Mantuitorul, fara Domnul Hristos. In Mantuitorul este izbavirea, asa cum este in lumina luminarea. Pentru aceasta impreuna cu Sfintii Parinti ai Vechiului Testament sa ne inchinam Domnului Hristos, minunatului nostru Izbavitor din legaturile pacatului, ale mortii si ale diavolului si Singurului Adevaratului iubitor de oameni, Care, iata, ne-a adus si ne-a daruit noua, unor oameni nevrednici, Imparatia Cerurilor. Amin.

Sursa: http://www.cuvantul-ortodox.ro