Despre alcătuirea primelor trei degete ale mâinii drepte, cu care se înfăţişează şi se propovăduieşte Taina Preasfintei Treimi a Unuia Dumnezeu

Toţi creştinii ortodocşi ai Sfintei Soborniceştii şi Apostoliceştii Biserici, oriunde s-ar afla, după nescrisa tradiţie a Apostolilor, pun asupra sa semnul şi chipul Cinstitei Cruci cu primele trei degete ale mâinii drepte, învrednicindu-se prin asemenea alcătuire a degetelor să înfăţişeze şi să propovăduiască Taina Preasfintei Treimi a Unuia Dumnezeu. Prin asemenea preasfântă însemnare a Cinstitei Cruci, mâna dreaptă închipuieşte unitatea fiinţei, adică chipul unimii Fiinţei Dumnezeieşti, iară primele trei degete ale ei formează Preasfânta Treime, adică trei ipo- stasuri Dumnezeieşti, a Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Primul deget este întruchiparea Tatălui, iar arătătorul, chipul Fiului, iară mijlociul, chipul Sfântului Duh. Şi precum primul deget de-a pururea este întâiul deget şi nicidecum nu poate să fie sau să se numească nici arătător, nici mijlociu, ci în hotarele sale stă întărit şi însuşirea sa o păstrează netrecător şi neschimbat şi neclintit niciodată, aşa şi Tatăl de-a pururea este Tatăl şi nicidecum nu poate să fie sau să Se numească nici Fiul, nici Sfântul Duh, ci în hotarele Sale stă întărit şi starea Sa în ipostas o păstrează netrecătoare şi neschimbată, şi neclintită niciodată. Si precum degetul cel arătător de-a pururea este arătătorul. şi nicidecum nu poate să fie şi să se numească nici primul deget, nici mijlociul, dar în hotarele sale stă întărit şi însuşirea sa o păstrează netrecătoare şi neschimbată, şi neclintită niciodată, la fel şi Fiul de-a pururea este Fiul şi nicidecum nu poate să fie si să Se numească nici Tatăl, nici Sfântul Duh, ci în hotarele Sale stă întărit şi starea Sa în ipostas o păstrează netrecătoare şi neschimbată şi neclintită niciodată. Şi precum degetul mijlociu mereu este mijlociul, şi nicidecum nu poate să fie şi să se numească nici primul deget, nici arătătorul, ci în hotarele sale slă întărit şi însuşirea sa ipostatică o păstrează netrecătoare si neschimbata şi neclintită niciodată, asa si Sfântul Duh de-a pururea este Duhul Sfanţ si nicidecum nu poate să fie şi să Se numească nici Tatăl, nici Fiul, dar în hotarele Sale stă întărit şi însuşirea Sa o păstrează netrecătoare şi neschimbată, si neclintită niciodată.

Primele trei degete se numără astfel: cel dintâi deget este primul deget [degetul mare], cel de-a! doilea deget este arătătorul, cel de-al treilea deget este mijlociul. Asa si în Sfânta Treime: cea dintâi fată este Tatăl, cea de-a doua faţă este Fiul, cea de-a treia faţă este Duhul Sfânt. Si precum între aceste primele trei degete o oarecare mijlocire şi amestec al altor oarecare degete nicidecum nu se află si nu poate, ci aceste primele trei degete unul de altul se tin si sunt încă aproape unul de altul Iară nici o mijlocire: primul dar deget si, îndată lângă el, arătătorul si, îndată lângă el, mijlociul, iar daca s-ar fi putut intr-un fel oarecare, ca între primele trei degete să existe o oarecare mijlocire si amestec al altor careva degete, atunci treimea degetelor îndată s-ar risipi şi, în locul treimii degetelor, s-ar face pătrimea sau cincimea degetelor.

La fel şi între cele trei fete ale Preasfântei Treimi nicidecum nu este nici o mijlocire si amestec al unor altor fete si nici nu poate fi. însă cele trei feţe una de alta se ţin şi aproape una de alta încă sunt. Iară nici o mijlocire: Tatăl deci si îndată lângă El Fiul, şi îndată lângă EI Duhul Sfânt. Iar dacă s-ar fi putut într-un fel oarecare ca între cele trei fete ale Sfintei Treimi să fie o oarecare mijlocire si amestec al altor oarecare feţe, atunci Treimea fetelor s-ar risipi şi în loc de Treimea fetelor s-ar face pătrimea si cincimea feţelor. Dc aceea între cele trei fete ale Preasfântei Treimi nicidecum nu este nici o mijlocire şi nu poate fi.

Precum primele trei degete ale mâinii drepte – primul [cel mare] si arătătorul şi mijlociul – trei sunt încă prin însuşirile sale, dar una cu fiinţa trupească, asa si cele trei ipostaze Dumnezeieşti : Tatăl şi Fiul si Sfantul Duh trei sunt cu însuşirile sale, dar una însă în fiinţa Dumnezeiasca. Dar si între primele trei degete ale mâinii drepte se păstrează o oarecare rânduială si urmare, pentru că se zice: primul deget (cel mare) si arătătorul si mijlociul, dar nu, primul deget, si mijim mi si arătătorul, sau degetul arătător si primul, si mijlociul, sau degetul arătător si mijlociul, şi arătătorul, sau degetul mijlociu si arătătorul, şi primul. ci de-a pururea se spune: primul deget si arătătorul, si mijlociul, pentru rândul şi ordinea lor. Aşa şi la Sfintele trei ipostasuri în slavosloviile Bisericeşti se păstrează după rânduiala Sfântului Botez de la Hristos Mântuitorul, prin Sfinţii Săi Ucenici si Apostoli, spusă în Evanghelie: “Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui si Fiului şi Sfântului Duh” dar nu în numele Tatălui şi Sfântului Duh si Fiului sau în numele Fiului şi Tatălui si Sfântului Duh, sau în numele Fiului si Tatălui si Sfântului Duh, sau in numele Fiului si Sfântului Duh şi Tatalui, sau în numele Sfântului Duh si Tatălui si Fiului, sau în numele Sfântului Duh si Fiului si Tatălui, ci în numele Tatălui si Fiului si Sfântului Duh.

Pentru aceasta cele trei Dumnezeieşti ipostaze pururea se spun: Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh, dar nu Tatăl şi Sfântul Duh si Fiul, sau Fiul şi Tatăl si Sfântul Duh sau Fiul şi Sfântul Duh si Tatăl, sau Sfântul Duh si Tatăl şi Fiul, sau Sfântul Duh şi Fiul si Tatăl, ci mereu, precum şi înainte s-au spus, se zice după rânduiala cea de Dumnezeu dată: Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh. Asemenea şi Dumnezeiasca Biserică preamăreşte pe Preasfânta Treime, zicând: ,,Slavă Tatălui si Fiului si Sfântului Duh”, dar nu Slavă Tatalui şi Sfântului Duh si Fiului sau Slava Fiului şi Tatălui si Sfântului Duh, sau Slavă Fiului si Sfantului Duh şi Tatălui, sau Slavă Sfântului Duh si Fiului si Tatalui,ci de-a pururea, după cum s-a spus, preamăreşte: „Slavă Tatălui si Fiului si Sfântului Duh”.

Aceasta în parte s-a arătat precum că mâna dreapta si alcătuirea primelor trei degete ale ei, cu care creştinii ortodocşi Semnul Cinstitei Cruci asupra sa îl închipuie, este o mica pildă a tainelor Preasfintei Treimi a unuia adevărat intru fiinţă Dumnezeu. Să se bucure deci si să se veselească toţi creştinii ortodocşi si dreptcredinciosii, pentru că prin asemenea alcătuire a celor trei degete ale dreptei, însemnându-se si spunând: „în numele Tatălui si Fiului si Sfântului Duh” sau „Slavă Tatălui si Fiului şi Sfântului Duh” si alte laude Preasfintei Treimi înăltând, precum cu inima ar crede in dreptate si cu gurile ar mărturisi întru mântuire, asa si cu dreapta sa si cu primele trei degete ale ei, se învrednicesc a lauda si preamări si propovădui Taina Preasfintei Treimi, a Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, a unuia intru o flintă adevăratul Dumnezeu. Cu aceleaşi dar primele trei degete ale mâinii drepte Semnul Cinstitei Cruci asupra sa punând si zicând la adunare cu toti împreună: „Doamne, lisuse Hristoase, [Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi”, iar în singurătate, „Doamne lisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ma pe mine, păcătosul”, se învrednicesc să laude şi să preamăreasâ si să propovăduiască râmiuiala Cuvântului lui Dumnezeu Cel deofiinta a Sfintei Treimi, a Domnului nostru lisus Hristos d cea de trei zile moarte a Lui. si cea de trei zile îngropare a Lui, şi învierea, întru mântuirea sufletelor şale şi în nâdăjduirea vieţii veşnice în ceruri eu toti sfinţii intru nesfârşite veacuri.

Sfantul Paisie de la Neamt

Cuvinte si scrisori duhovnicesti, vol I, Editura Doxologia