Dragi creștini,
Cu părere de rău și cu tristețe, vă aducem la cunoștință că pe mesele Comisiilor parlamentare ale Republicii Moldova se află un proiect de lege stânjenitor și dureros pentru toți cetățenii acestei mici țări.
E vorba despre proiectul pentru modificarea și completarea unor acte legislative (Codul penal – art.77, 134’14, 135’1 ș.a.; Codul contravențional – art.43, 46’1, 46’2, ș.a.) nr. 301 (HG.814 2016-06-30) din 01.07.2016.
Nu contează persoana care l-a propus, nici persoanele care îl susțin, precum nici persoanele care i-au dat aviz din Comisiile parlamentare. Prin acest articol, voi aduce critici strict proiectului de lege – regretabil, după părerea mea. Îl puteți citi aici.
Deși proiectul e din 2016, s-a revenit asupra sa în luna octombrie curent, când au fost organizate consultări publice în privința proiectului de lege respectiv. Dezbaterile publice pe marginea respectivului proiect discutabil s-au mediatizat prin intermediul platformei privesc.eu. De aceea a apărut necesitatea exprimării punctului de vedere asupra proiectului în cauză.
Sursa: https://www.privesc.eu/arhiva/88941/Consultari-publice-pe-marginea-proiectului-de-lege-privind-modificarea-unor-acte-legislative–infractiunile-motivate-de-prejudecata–dispret-si-ura-
Țin să menținez, că, în exprimarea părerii personale în prezentul articol, îmi exercit dreptul constituțional și legal la libera exprimare, consacrat la art. 32 din Constituția Republicii Moldova și în Legea cu privire la libertatea exprimării. Subliniez, că nu voi putea fi atras la răspundere juridică pentru prezenta opinie făcută publică, întrucât este personală, vizează strict proiectul de lege și nu vizează nicio persoană (ființă vie) concretă.
Esența proiectului: se vrea completarea codului penal și codului contravențional în sensul criminalizării „discursului de ură”, adică, de fapt, a convingerilor de credință (creștină), deși convingerile creștine nu sunt instigatoare la ură sau violență.
Se include în Codul penal şi se definește noțiunea de ”motive de prejudecată, dispreț sau ură” și spun că ”prin motive de prejudecată, dispreț sau ură se înțeleg raționamente ale făptuitorului determinate de atitudinea ostilă a acestuia, generată din motive, fie ele reale sau percepute ca fiind reale, de rasă, culoare, origine etnică, națională sau socială, cetățenie, sex avere, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice, apartenență sau neapartenență la un grup, naștere sau descendență, dizabilitate, sănătate, vârstă, orientare sexuală, identitate de gen, sau față de persoanele care acordă suport persoanelor ce pot fi individualizate printr-un asemenea criteriu ori se asociază cu acestea”.
Dragi oameni, fiți atenți la aceste propuneri legislative dubioase, care doar instigă la ură între noi, pîră, gâlceavă, răzbunare și altfel niciun folos pentru societate nu au. Din dragoste spun aceasta, nu din ură, dispreț sau prejudecată (nouă înșine ne facem rău cu propriile mâini prin reglementarea acestui lucru și nu reglementarea unui lucru care să ne unească, nu să dezbine. Consider că acest proiect de lege dezbină, și nu unește și nu este din dragoste, de aceea la el urmează a se renunța). Mai mult, încalcă libertatea omului, acel dar pe care îl are omul de la naștere, de a alege, de a gândi, de a raționa în felul său. Voi arăta că noile propuneri legislative încalcă multe drepturi ale cetățenilor acestei mici republici, republică care necesită reforme mari și bune, inclusiv la nivelul legislației (atâtea lacune există! atâtea!). Și necesită țărișoara aceasta lucruri bune de înfăptuit și de implementat. Să le luăm pe rând, cu referire la proiectul vizat.
Trebuie să pornim de la al doilea articol al Codului penal: „Scopul legii penale”, dacă tot vorbim de modificarea Codului Penal. Consider că adăugarea unui articol în Codul Penal privind incriminarea „acțiunilor săvârșite din motive de prejudecată, ură și dispreț ” , precum se arată în proiect nu corespunde scopului legii penale. De asemenea, contravine principiului umanismului de la art. 4 Codul Penal („umanism” -adică, pentru om, pentru apărarea valorilor supreme ale societății, a se vedea alineatul 1 al art. 4 CP). Totuși, aș întreba inițiatorii proiectului: ce valoare supremă a societății se apără prin noile articole, completări din Codul Penal? EU NU VĂD NICIO VALOARE SUPREMĂ APĂRATĂ.
Valorile, aici, cărora li se aduc atingere sunt dragostea și libertatea.
„De 2000 de ani ni se predică să ne iubim, iar noi ne sfâșiem”, vorba lui Eminescu.
Din contra, consider noile prevederi ca o instigare la ură între cetățenii acestei țări, ca o atentare la libertatea conștiinței, libertatea la opinie și la exprimare, libertatea individuală, viața intimă și privată (pentru că legiuitorul îmi intră în gândire, în casă și sancționează tot ce fac și gândesc și cum socializez, chiar și în spațiul internautic, dar, fraților, până și Facebook are politici de confidențialitate și apărare a vieții private, mai mult sau mai puțin respectate!). Toate aceste libertăți nu numai că sunt înnăscute, daruri de la Dumnezeu, Creatorul nostru, Creatorul Cerului și al pământului, ci fac parte din dreptul natural, de la care au pornit romanii să facă legi, de asemenea, sunt în Convenția CEDO, se găsesc și în Constituția Republicii Moldova și în alte legi ale ei (Constituția e tot o lege, dar e legea supremă, la care se aliniază toațe celelalte acte normative).
În primul rând, articolul care vrea să incrimineze acțiunile astea deja există. Dar îl doresc modificat. Deschidem Codul Penal la art. 346 și citim:
„Articolul 346. Acţiunile intenţionate îndreptate spre aţîţarea vrajbei, diferenţierii sau dezbinării naţionale, etnice, rasiale sau religioase
Acţiunile intenţionate, îndemnurile publice, inclusiv prin intermediul mass-media, scrise şi electronice, îndreptate spre aţîţarea vrajbei, diferenţierii sau dezbinării naţionale, etnice, rasiale sau religioase, spre înjosirea onoarei şi demnităţii naţionale, precum şi limitarea, directă sau indirectă, a drepturilor ori stabilirea de avantaje, directe sau indirecte, cetăţenilor în funcţie de apartenenţa lor naţională, etnică, rasială sau religioasă, se pedepsesc cu amendă în mărime de pînă la 650 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.”
Veți vedea și veți citi în proiectul de lege vizat că articolul respectiv este modificat şi sună altfel. Și este mult mai dur. În ce sens? Introduce un nou motiv : prejudecată. Este dificil de crezut cum s-ar putea dovedi în instanță că omul respectiv ar avea o prejudecată (mai ales în zilele noastre, când cotidianul e așa de alert, că abia mai reușești să pui la punct niște lucruri din viața personală, darămite să-ți faci niște prejudecăți). Dar omul se naște cu aceste prejudecăți, se educă cu ele, să -i incriminezi omului însuși faptul că s-a născut astfel sau că a fost educat astfel – e exclus! Nu acesta e scopul legii penale. Apoi, prin noua normă juridică se vrea a se incrimina nu doar „exprimarea prin intermediul mass-media” în sensul arătat mai sus, la art. 346 Cod Penal, ci prin orice sistem informatic, adică prin orice scriere (şi nu publicare!) pe rețelele de socializare, pe blog, în spațiul internautic. Apropo, în proiect se omite cuvântul „a publica”. Pentru că totuși, în articolul de lege existent, „puntea” sau „urechea acului” prin care a fost acceptată această normă juridică în Codul Penal este condiția ca toate acțiunile incriminate astfel să fie publice, să fie făcute prin mass-media. De ce? Pentru că mass-media e a patra putere în stat, mass-media e urmărită de public ş.a.m.d. Tot ce se publică în mass-media e destinat publicului larg, însă nu tot ce se publică pe site-uri web, în cărți, articole, portaluri de socializare, se scrie în mesaje destinate unor grupuri restrânse – ar viza publicul larg.
De-ar ști un Einstein sau Eminescu, ori Orwell, Rilke sau Creangă (exemple diverse, nu contează nația și crezul, oricum ce au scris ei este afectat de prejudecată), că pentru ceea ce ar dori să scrie în ziare sau cărți vor fi pedepsiți cu privațiune de libertate sau cu amenzi, atunci cred că nu am avea astăzi nicio scriere de-a lor. Cum rămâne cu cântecele populare? Avem destule titluri interesante : „Cine-a pus cârciuma-n drum ăla n-a fost om nebun” (adică – restul sunt nebuni? Discriminare, ură , prejudecată- sic! ), sau „Fii cuminte, măi bărbate” (de ce adică bărbatul? Sic!) Sau poezia lui G. Coşbuc „Noi vrem pământ ” – în ea atâta dispreț și ură față de cei care ne-au luat pământul. Sau „Scrisoarea a III-a” a lui Eminescu. Vedeți în literatură multe exemple. Au fost oameni mari care le-au recunoscut titlul de capodopere acestor poezii. Să supunem totul cenzurii? Vom ajunge la absurd.
Fapta unui om de oriunde de pe această planetă, trebuie să prezinte pericol social şi să atenteze, să prejudicieze o valoare socială – pentru a fi considerată infracțiune. Eu nu știu unde e infracțiunea în articolul 346 ce se vrea a fi modificat în Codul Penal.
Se vrea completarea art.77 Cod Penal cu o circumstanță agravantă a infracțiunii: săvârșită din motive de prejudecată, ură și dispreț.
La acest aspect țin să menționez că săvârșirea infracțiunii din motive de ură socială, națională, rasială sau religioasă este deja prevăzută drept agravantă la art. 77 şi intră în componența unor infracțiuni din Codul Penal în varianta mai gravă: omor – art. 145 CP, vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății – art. 151 CP, vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății – art. 152 CP, distrugerea sau deteriorarea intenționată a bunurilor – art. 197, profanarea monumentelor sau a mormintelor – art. 222 CP.
Cu noile modificări se creează multe cazuri/posibilități de înrăutățire a situației făptașului.
Nu mă mai refer la modificările Codului Contravențional, că argumentarea e ibidem. Mai sunt diferențe față de penal, însă am punctat destule.
Cu privire la credința noastră strămoșească, la care se atentează:
Dragi creştini,
Creștinismul este calificat în acest proiect de lege nu direct, ci indirect drept „prejudecată” (mai exact, definiția conceptului de bază al legii cum este „prejudecata” este atât de largă, încât încape deplin Ortodoxia) și, astfel, este pus în afara legii, inclusiv slujbele ortodoxe și Biblia. Consider că acest proiect de lege se prezintă a fi aplicarea unei discriminări. De ce să fiu sancționat pentru modul în care gândesc, pentru faptul că cred, am credință în Dumnezeul cel Adevărat care a făcut Cerul și pământul și la care adevăr mărturisit, Sf. Apostol se roagă, ca tot omul să vină.
Repet, proiectul de lege vizat în prezentul articol e stânjenitor, criticabil și de nedorit a fi aprobat în Parlament.
Cer iertare pentru lunga critică și lecție de drept, însă vă invit să vă exercitați dreptul la opinie și la exprimare, cât mai e în Constituție, și să luați atitudine.
Apropo, un lucru bun ar fi introducerea unei discipline ca „studiul dreptului” în școli, nu „educație civică”, că aia e foaie verde.
„Să ne iubim unii pe alții”, nu să ne aratăm cu degetul, să ne incriminăm , să ne răzbunăm pe ceea ce a zis vecinul sau cum s-a exprimat vecinul. A greși e omenește. Dar cum să învețe oamenii acestei societăți să se exprime fără dispreț, ură sau prejudecată, când nici nu le permiți să se exprime?! Și cum să progresăm și noi intelectual și cultural, dacă nu ne exprimăm (serios, mulți tineri, și adulți, și bătrâni nu știu să se exprime! Aș putea să primesc și eu lectii la acest capitol, și eu învăț, nu arăt cu degetul. Pentru asta să ajungă la închisoare? Pentru asta să plătească amenzi, că au îndrăznit, frate, și ei să deschidă gura sau că s-au exprimat greșit?! Pe bune, e ridicol.) Implementați disciplina oratoriei (a artei vorbirii) în școli.
Mulți suntem muți, reduși la tăcere în țara asta. Să ne exprimăm în duh de pace și adevăr, și să nu tacă gurile noastre în lauda lui Dumnezeu (în case, în biserici, în locuri sfinte și în orice loc de pe pământ, care este așternutul picioarelor Lui, cum zice Psalmistul) și sporirea dragostei față de aproapele!
Cu drag,
Un om.
*Părerea autorului articolului poate să nu coincidă cu cea a redacției.
