Dragele mele surori întru Domnul nostru Iisus Hristos!

Pace vouă de la Domnul și va mulțumesc pentru scrisoarea pe care nu demult am primit-o. Vă sunt recunoscător și vă mulțumesc că nu m-ați uitat pe mine, păcătosul.

Dragi surori, înțeleg durerea voastră, dar Îi mulțumesc din suflet Domnului pentru toate, însă îmi pare foarte rău că nu vă pot ușura povara, dar răbdați, surorilor. Fiindcă așa-i voia Domnului, a Tatălui Ceresc.

Trebuie să cunoașteți, surorile mele, că toate ne sunt trimise de la Dumnezeu – și cele bune, și cele rele, primiți-le pe toate ca din mâna Domnului și nu vă înfricoșați, Domnul nu vă va lăsa. El niciodată nu vă va trimite scârbe sau necazuri peste puterile voastre și niciodată nu va pune pe umerii voștri o povară mai mare decât ați fi în stare să o duceți, dar vă va da atât cât veți avea puteri să o duceți. Să știți, surorilor, dacă scârba voastră e mare, înseamnă că aveți și puteri îndeajuns să o purtați, iar dacă e mică, Domnul vă va da-o după puteri, ca să nu vă pomeniți neputincioase. Necazul însă, mai mare sau mai mic – duceți-l cu răbdare, fără cârteală, fiindcă timpul merge spre pieire și déjà începe să se înfăptuiască ultimul capitol al cărții a 3-a a proorocului Ezdra și vine spre noi sfârșitul întregii lumi, mai ales a păcătosului.

O, surorile mele, ce vreme se apropie, că nu vei mai vrea să trăiești pe pământ. Și această vreme e cu totul aproape, Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, o, Dumnezeul meu! Vor veni peste pământ mari cataclisme: foc, foame, moarte, pieire, felurite năpaste! Nimeni nu le poate opri, iar timpul acesta e foarte aproape. Nu ascultați pe nimeni când vor spune că va fi pace. Pace nu va fi, va fi război și imediat după aceasta o foame mare  și unde oare vor dispărea toate? Nu va fi de mâncare și pe oameni îi așteaptă pieirea. Popoarele se vor îndrepta spre Răsărit , dar de acolo nimeni nu se va mai întoarce – toți se vor pierde. O mare pieire va fi din cauza foamei. Iar cine va mai rămâne în viață va fi nimicit de molimă și de ciumă de mare. Aceasta este o boală înfecțioasă incurabilă. Nu în zadar zice proorocul – va trece o scârbă și alta îi va lua locul, va trece a doua – va veni a treia și așa mai departe.

O, Dumnezeule! Dumnezeule! Știți voi, oare, dragi frați și surori, că de acum Domnul a pus capăt fericirii pământești? Adevăr vă zic vouă, acum nu e timpul de măritiș și de însurătoare, fiindcă aceste zile sunt ale Domnului. Domnul ne așteaptă și aceste zile El ni le-a dat spre pocăință și remușcări pentru viața trăită în păcate. Acest timp nu e pentru ospețe și nunți. Nu pentru lăcomia pântecelui și beție. Toate acestea trebuie să le lăsăm. Trebuie zi și noapte să-L implorăm pe adevăratul Dumnezeu pentru iertarea păcatelor noastre, trebuie să-I cerem Domnului ca să se îndure de noi și să ne miluiască la Strașnica Sa Judecată. Fiindcă după toate aceste năpaste va veni ziua cea mare a Judecății Domnului. Și în Scriptură este spus că cei aleși ai lui Dumnezeu pot ști, adică Dumnezeu poate să le descopere anul sfârșitului lumii, însă nu ziua și ceasul, aceasta nimeni nu o poate ști, nici Îngerii din ceruri, nimeni, numai unul Dumnezeu știe în ce zi și în care ceas se va săvârși aceasta.

Surorile mele, știți ce am să vă spun – Domnul a pregătit așa o groapă adâncă pentru lume, încât nici fundul nu i se vede și pe toți păcătoșii îi va pune acolo. Doamne miluiește, vă spun fără ocolișuri că despre acestea Domnul mi-a descoperit, vă spun adevărul, nu vă mint. Pentru că a grăi neadevăr este un mare păcat, Domnul să ne ferească! Despre măritiș sau însurătoare nu numai că nu poate fi vorba, dar nici gândul să nu-l aibă, e un mare păcat; băieților tineri și fetelor nu li se cuvine să se căsătorească. Cei căsătoriți să înceteze de a mai trăi trupește și, înfrânându-se, să trăiaacă în curățenie.