De ce un tânăr doritor de viaţă moare, în vreme ce un bătrân care vrea să moară trăieşte? De ce oamenii buni se chinuie, iar cei fără Dumnezeu o duc bine? Răspunsul uluitor:

Greu este câteodată şi pentru cei mai înţelegători să înţeleagă de ce un om este aşa, iar altul altfel; de ce un tânăr doritor de viaţă moare, în vreme ce un bătrân doritor de moarte trăieşte; de ce cucernicul se chinuie, iar cel fără de Dumnezeu o duce bine.

Şi cele mai sfinte suflete s-au tulburat câteodată înaintea enigmei celor ce se întâmplă în lume. În Sfânta predanie este înscrisă următoarea întâmplare: A murit un oarecare bogătaş păcătos, ale cărui păcate erau învederate fiecăruia, şi înmormântarea lui a fost luminată, cu episcop şi cu mulţi preoţi. La scurtă vreme după aceea, a tăbărât o hienă asupra unui pustnic şi l-a sfâşiat. Un oarecare monah, care văzuse atât măreaţa prohodire a păcătosului, cât şi rămăşiţele însângerate ale dreptului, în tulburarea sa a început să plângă şi a strigat: „Doamne, cum vine asta şi de ce? Cum se poate ca păcătosul acela să aibă şi viaţă bună, şi moarte bună, iar acest drept şi viaţă amară, şi moarte amară?” La care i s-a arătat îngerul lui Dumnezeu şi l-a lămurit: „Acel bogătaş rău avea în viaţa lui o singură faptă bună, iar acel pustnic avea un singur păcat. Prin prohodirea măreaţă şi cu cinste, Cel Preaînalt a vrut să-i răsplătească bogătaşului rău singura faptă bună, ca să nu mai aibă nimic de aşteptat pe lumea cealaltă; iar prin moartea cumplită a vrut să-i şteargă dreptului şi acel singur păcat, ca să-i dea răsplată deplină în ceruri.”

Drept aceea, tu cugetă la judecăţile lui Dumnezeu şi pune-ţi nădejdea în Făcătorul tău. Nu te râvni celor ce viclenesc, nici urma celor ce fac fărădelege. Aşa scrie înţeleptul împărat David, pe care îndelung şi mult l-a chinuit ceea ce te chinuie şi pe tine, până ce Dumnezeu i-a descoperit, prin înţelegere, ca să înţeleagă. Tot el rosteşte şi această mângâietoare trăire a sa: mai tânăr am fost și am îmbătrânit, şi n-am văzut pe dreptul părăsit, nici sămânţa lui cerând pâine. Citeşte deseori Psaltirea, şi vei înţelege şi te vei mângâia. Pace ţie şi binecuvântare de la Dumnezeu!

Citeşte şi:  Dacă nu vei zidi Tu casa sufletului meu, în zadar mă voi osteni zidind-o de unul singur

***
Unui om căruia i se răsplăteşte binele cu răul

Domnul a zis: veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face liberi. Dacă şi tu vei cunoaşte adevărul mai adânc decât îl cunoşti acum, nu te vei supăra pe cei care te urăsc, te ocărăsc, te batjocoresc, ba chiar te chinuie.
Te plângi că oamenii s-au făcut răi. Nicăieri nu poţi să dai peste un om bun. Şi te minunezi de ce Dumnezeu rabdă o lume ca aceasta şi nu îi pune deja capăt. Te vei mira când vei auzi că am primit întocmai aceeaşi plângere de la un vecin al tău din acelaşi oraş. Şi el spune că nu mai sunt oameni buni şi că se simte cu totul însingurat pe calea dreptăţii şi adevărului. Înseamnă că el nu a făcut cunoştinţă cu tine şi nici tu nu îl ştii pe el. Iar dacă voi, doi oameni buni, v-aţi cunoaşte, aţi face schimb de gânduri şi întristarea voastră s-ar preschimba în bucurie. Hristos le-a spus ucenicilor Săi: şi voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră întru bucurie se va întoarce.

Citeşte şi:  Cine sunt nebunii în Hristos şi cum se deosebesc ei faţă de nebunii lumi

Eu îţi voi aduce la cunoştinţă numele acestui al doilea om bun din oraşul vostru, şi tu să-l cauţi. Şi când vă veţi scula la rugăciune voi amândoi, rugaţi-vă Domnului să vă descopere şi alţi oameni buni din părţile voastre. Eu cred că vi se va descoperi un mare număr de oameni, care până acum v-au rămas necunoscuţi. Oamenii sunt ca nişte mine mişcătoare, iar în mine trebuie de obicei săpat adânc pentru a se afla ceea ce este mai de preţ în ele. Aşa este alcătuirea întregului univers: pe cât este un lucru mai preţios, pe atât este mai ascuns. Dacă dreptul Lot în Sodoma s-ar fi plâns cum vă plângeţi voi, ar fi fost de crezut – dar este greu să cred că într-un oraş creştin, unde se propovăduieşte învăţătura lui Hristos şi se săvârşeşte liturghia, nu e mai mult de un om bun.

Vecinii, zici, nu te iubesc. Orice faptă bună a ta o batjocoresc, răstălmăcind-o. Te acoperă cu ocări oricând nu eşti de faţă. Şi tu, mâhnit, întrebi: „De ce toate acestea? Şi până când?” Fiindcă nu cunosc adevărul, nu îl caută, nu-l doresc, ci sunt robi ai minciunii, ai gândurilor mincinoase, ai simţămintelor mincinoase, ai obiceiurilor mincinoase. Domnul a zis: veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face liberi. Acest lucru este valabil pentru vecinii tăi. Dacă ar fi cunoscut adevărul, s-ar fi bucurat de binele tău ca de al lor. Dacă n-ar fi fost robi ai celui căruia Mântuitorul i-a dat numele de tatăl minciunii, ar fi avut în ei dumnezeiasca libertate de a privi aşa cum trebuie, de a judeca drept şi de a se bucura de orice om bun. Este valabil, însă, şi pentru tine – vorbesc despre acea sfântă spusă a lui Hristos despre cunoaşterea adevărului. Dacă şi tu vei cunoaşte adevărul mai adânc decât îl cunoşti acum, nu te vei supăra pe cei care te urăsc, te ocărăsc, te batjocoresc, ba chiar te chinuie.

Citeşte şi:  Lumea se miră, dar nu înţelege de ce săracii sunt cei mai încercaţi în neca­zuri şi nevoi, iar nu bogaţii

Un oarecare înţelept din vechime avea între ucenicii săi un tânăr bogat, însă trufaş, care pentru un cuvânt de ocară era gata să se bată până la sânge. Ca să-l vindece de trufie şi obrăznicie, înţeleptul l-a supus la următoarea epitimie: să umble prin lume trei ani de zile şi să plătească oricui s-ar fi înduplecat să-l înjure. Tânărul s-a supus acestei judecăţi a învăţătorului său şi a plecat în lume. Umbla astfel şi plătea oricui s-ar fi învoit să-l înjure. Când s-au împlinit trei ani, s-a întors la învăţătorul său. La poartă, însă, l-a întâmpinat portarul, care era supărat pe altcineva, şi s-a năpustit asupra tânărului înjurându-l cumplit – la care tânărul, în loc să se amărască, a zâmbit cu dulceaţă. Uimit, portarul l-a întrebat: „De ce zâmbeşti?” I-a răspuns călitul tânăr: „De trei ani plătesc oricui m-ar înjura fie şi puţin – şi tu, iată, mă înjuri gratis mai tare decât toţi ceilalţi!” – Şi când înţeleptul şi-a văzut ucenicul îndreptat şi a aflat totul, s-a bucurat foarte şi l-a lăudat înaintea tuturor.

Iar tu să citeşti din Predica de pe munte a Mântuitorului stihul 11, şi să te bucuri şi să te veseleşti, căci plata ta multă este în ceruri. De la Domnul, pace şi binecuvântare ţie!

Episcop Nicolae Velimirovici, Extras din Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, Vol. 1.