Problema din estul Ucrainei incepe sa tina tot mai mult de patologic decat de politica. Pentru ca pozitia Occidentului vizavi de conflict contrazice tot ceea a sustinut pana acum. Nu vreau sa mai amintesc de paralela cu Kosovo, cand NATO a bombardat Serbia pentru a o obliga sa-si retraga trupele angrenate in operatiunea antiterorista impotriva UCK.
Sa facem o paralela cu actiunile contemporane din Irak. Cand populatia yazida a fost impinsa de ISIS sa se refugieze pe muntele Sinjar, SUA si Marea Britanie au parasutat ajutoare pentru ca oamenii sa nu moara de foame si frig. Au zis ca asa e normal sa se procedeze, pentru ca populatia civila nu trebuie sa sufere din cauza razboiului.
Cand, insa rusii au incercat sa trimita ajutoare in Lugansk si Donetk, s-a schimbat foaia. Nu e corect, e agresiune, e invazie, in fine, nu s-a putut. NATO a zis ca nu e bine, SUA au spus la fel, englezii si ei pe acolo.
Bun, am inteles, nu au vrut ca rusii sa fie cei care trimit ajutoarele. Dar, de ce nu au trimis ei aceste ajutoare?
Sa ne intelegem: razboiul dintre separatisti si armata guvernamentala sustinuta de “volutari” este una, populatia civila este alta. Numai in orasul Donetk, inainte de conflict traiau un milion de locuitori. De cateva saptamani nu mai exista nici apa, nici electricitate, nici posibilitatea de a se face aprovizionare cu alimente. Si chiar daca s-ar face, salariile si pensiile nu s-au mai platit de cateva luni iar oamenii nu ar avea cu ce sa cumpere mancarea.
Multa lume este impresionata de drama irakienilor vanati de ISIS. Presa occidentala scrie pe larg despre situatia din Irak, despre Ucraina, mai putin, si, in special, se rezuma la a reproduce povestile fabricate de SBU, Serviciul de Securitate Ucrainean.
Lumea a luat foc atunci cand Israelul a bombardat Gaza, ucigand 2000 de civili. Dar nimeni nu vrea sa vorbeasca despre miile de civili ucisi de rachetele trase de trupele guvernamentale in estul Ucrainei.
Problema umanitara din regiunile estice este comparata cu asediul Leningradului.
Ajunse in fata Leningradului, trupele germane au primit de la Hitler ordinul de a nu cuceri orasul, ci de a-l rade de pe fata pamantului. In timpul celor 900 de zile ale asediului Leningradului au murit intre 600.000 si 1,5 milioane de civili.
