Peasfinției sale,

Preasfințitului PETRU,

Episcop de Ungheni și Nisporeni,

Preasfințite stăpâne,

    Cunoscându-vă ca pe un adevărat arhipăstor care, în duhul dragostei și al jertfirii, în multe trude râvnește pentru Biserică, pentru vechile așezăminte monahale și toți dreptslăvitorii creștini care se află sub oblăduirea Preasfinției Voastre, cu durere în suflet noi, stareții și starețile mănăstirilor din cuprinsul Episcopiei de Ungheni și Nisporeni, dimpreună cu obștile monahale pe care le reprezentăm, ca niște fii duhovnicești și mădulare vii ale Bisericii, ne expunem profunda îngrijorare față de provocările parvenite în adresa Bisericii și a Sfintei noastre Credințe Ortodoxe.

    Fiind îngrijorați de cele ce se întîmplă în sînul credinţei noastre ortodoxe, dar în mod deosebit de desfăşurarea Sfântului şi Marelui Sinod, care va avea loc la Academia Ortodoxă din Creta în perioada 16 – 27 iunie 2016;la data de 31 ianuarie 2016 am intervenit cu o adresare către Preasfinția voastră  însoțită de o rezoluție cu semnăturile Stareților și Starețelor astfel atenționînd despre eventualele pericole la care suntem expuși.

    Acum suntem nevoiți să constatăm că temerilenoastre expuseîn adresarea sus menționată prin care am susținut rezoluţia simpozionului internaţional teologic cu tema „Sincretismul inter religios” ce s-a desfăşurat în municipiul Chișinău în perioada 21-22 ianuarie 2016 care este și raportul Protopresbiterului Theodoros Zissis, Profesor Emerit al Facultăţii de Teologie a Universităţii Aristoteliene din Tesalonic., s-au adeverit pe deplin, iar glasurile ortodocșilor care au încercat să avertizeze pe mai marii bisericii despre pericolul lepădării credinței, au fost nesocotite și marginalizate. În cadrul rezoluției pomenite s-a vorbit inclusiv despre faptul că ”din scurta prezentare a evoluției pe care a parcurs-o pregătirea Sfântului și Marelui Sinod se vede foarte clar că metodologia și ordinea de zi a acestuia nu numai că sunt străine de Tradiția Ortodoxă, ci se fac chiar demersuri conștiente pentru a o altera și distruge”[1]și că ”în momentul de față nu avem motive să sperăm că Sinodul va constitui o continuare autoritativă și autentică a sinoadelor precedente și că va hotărî patristic și în Duhul Sfânt, ci în spirit ecumenist și secular”[2]. Cu părere de rău aceste lucruri și-au păstrat valabilitatea și după ce au fost făcute publice documentele pregătitoare[3] pentru așa numitul ”Sfântul și Marele Sinod”, chiar dacă în adresa ierarhilor, cu suficient timp înainte, au fost făcute multe avertizări și rugăminți pentru a nu primi învățăturile ecumeniste.

    Este de lăudat faptul că prin poziția și acțiunile Bisericii Ortodoxe Ruse, au fost scoase de pe ordinea de zi teme ca ”Calendarul Ortodox si sărbătorirea datei Paștelui”, nu se schimbă învățătura despre post, nu se schimbă rânduiala Sfintei slujbe, însă se adoptă la nivel sinodal învățăturile eretice despre ecumenism, care ”În loc să fie condamnat, Sinodul îl adoptă indirect și îi consolidează pozițiile, de altfel, se vede că acesta este și scopul principal al Sinodului, toate celelalte subiecte sunt pretexte și umplutură.”[4]. Noi însă mărturisim împreună cu Sf. Maxim Mărturisitorul că ”nu există compromis și iconomie în chestiunile de credință, de care depinde mântuirea veșnică a sufletelor oamenilor.” și nu primim sub nici o formă erezia ecumenistă care vatămă conștiințe și se răspândește tot mai mult printre clerici și mireni.

    Când vorbim de adeverirea temerilor noastre ne referim în special la proiectele de documente pregătitoare pentru Sinodul Panortodox care au fost adoptate de Soborul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse prin cuvintele „Membrii Soborului Arhieresc mărturisesc că în forma lor actuală, proiectele de documente pentru Sfântul şi Marele Sinod nu încalcă curăția credinței ortodoxe şi nu contravin predaniei canonice a Bisericii”[5].

    Alăturându-ne analizelor teologice făcute de unele personalităţi de vază ale Ortodoxiei, cum ar fi mitr. Serafim de Pireu, mitr. Anastasie de Limassol, mitr. Hieroteos (Vlachos)de Nafpaktos, protopresbiter Theodoros Zissis, prof. Dimitrios Tselenghidis, precum şi scrisorii adresate patriarhului Neofit al Bulgariei de către clericii şi mirenii Bisericii Ortodoxe Bulgare şi hotărârii sinodale a vrednicei de laudă Biserici Georgiene, ţinem să mărturisim că în textele proiectelor de documente pentru „Sfântul şi Marele Sinod”se conţine un şir de încălcări grave aleînvăţăturii bisericeşti.

     Considerăm ca fiind inadmisibile pentru un text sinodal pan-ortodox ideile de „restabilire a unității creștine„, „căutarea unității pierdute” sau „recunoaşterea altor biserici creştine” care sunt adesea menționate în paragrafele 4, 5, 6, 7, 12 etc. Noi, însă, ştim că, după cuvântul Sf. Fotie cel Mare, „Există doar o singură Biserică a lui Hristos, Apostolească şi Sobornicească. Nu mai multe, nici măcar două, iar celelalte sunt sinagogi ale celor ce viclenesc şi sinod al răzvrătiţilor”[6].

    În afară de aceasta documentele introduc o învăţătură nouă despre sistemul sinodal, anume că acesta „constituiejudecătorul desemnat şi ultim în materie de credinţă”, fapt ce contravine însuşirii soborniceşti a Bisericii.În plus în documente este lăudată şi încurajată participarea Bisericii Ortodoxe în mişcarea ecumenistă şi, în particular, în Consiliul Mondial al bisericilor – un adevărat izvor de erezii.

     La Adunarea generală a preoților din cadrul Episcopiei de Ungheni și Nisporeni din luna ianuarie curent, ne-ați reamintit cu tristețe faptul că ați moștenit 160 de Biserici Ortodoxe și peste 84 case sectare la o populație de  320. 000 de oameni. Oare participarea Bisericii Ortodoxe Ruse la Consiliul Mondial al Bisericil nu va deschide acestora mai larg calea? Ce foloase am obținut noi pînă acum de la aceste întruniri și dialoguri interreligioase unde se interzice prozelitismul? Prin ce a fost întărită dreapta și măritoarea noastră credință? Cîți s-au întors din rătăcirea sa?

    Preasfinţite stăpâne, pe lângă dovezile teologice pe care le-am amintit mai sus, aceste proiecte de documente încalcă însăşi conştiinţa noastră creştină, însăşi dragostea pentru Adevăr, pentru Domnul nostru Iisus Hristos şi pentru Biserică-mamă, care este adevăratul trup al lui Hristos. Noi mărturisim în fiecare zi că Biserica este Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească şi de acest Crez vrem să ne ţinem cât ne va da Domnul suflare, ca nu cumva să ne aflăm străini de El.

     Ne doare, vlădîca, faptul că s-au luat asemenea hotărâri la Soborul Arhieresc, de aceea ne punem nădejdea în rugăciunile Maicii Domnului, care varsă lacrimi neîncetate pentru păcatele noastre, din cauza căroraîngăduie Dumnezeu răspândirea fărădelegilor şi a învăţăturilor mincinoase.

     Credem, stăpâne, că adevărul nu poate fi trecut sub tăcere, căci după cuvântul Sf. Teodor Studitul:„porunca Domnului grăieşte să nu tăcem în vremuri de primejdie pentru credinţă, căci zice să vorbeşti şi să nu taci, şi „De se va îndoi cineva, nu va binevoi sufletul Meu întru el” (Evrei 10:38) şi „Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga” (Luca 19:40). Fiindcă atunci când este vorba de credinţă, nu putem spune: Eu cine sunt? Preot? Defel. Căpetenie? Nici asta. Ostaş? De unde? Lucrător? Nici asta. Sărac, agonisindu-şi hrana de pe o zi pe alta. Nu mă priveşte pe mine treaba asta şi nici nu cade în seama mea. Vai, pietrele vor striga, şi tu vei rămâne mut şi fără grijă? […] Căci şi acest sărac, dacă acum nu vorbeşte, în ziua judecăţii va fi fără de răspuns şi vrednic de osândă fie şi numai din pricina aceasta”[7].

    Mai credem că prin mărturia vie a Preasfinţiei Voastre va străluci lumina adevărului înaintea oamenilor, iar poporul va fi călăuzit pe căile cele binecuvântate ale Sfinţilor Părinţi: „Întrebându-l pe Petru dacă-L iubeşte mai mult decât ceilalţi, şi auzind ceea ce ştia mai dinainte de a-I spune Petru: „Doamne Tu ştii că Te iubesc”, i-a arătat cum poate să-L slujească mai mult; că zice: „De Mă iubeşti, păstoreşte oile Mele şi mieluşeii Mei”. Aceasta se cuvine să faci şi tu, Părinte; că oile se primejduiesc a fi sfâşiate de lupi, şi Cel iubit de tine le iubeşte pe ele foarte – iar cei ce iubesc cu adevărat fac cele ce îi desfată pe cei iubiţi. De altfel, nu mică e primejdia să pierzi răsplata multelor şi marilor tale osteneli, dacă vei sta nepăsător atunci când se poartă război cumplit împotriva adevărului şi cinstitorii lui sunt vânaţi”[8].

     Preasfințite stăpîne, luînd în considerație argumentele prezentate în această adresare, cerem să luați atitudine, pînă luni, 4 aprilie 2016, să înălţaţi glasul întru apărarea dreptei credinţe, care să fie auzit de întreaga noastră Biserică şi să condamnaţi hotărârile nelegiuite ale Soborului Arhieresc și să osândiți pan-erezia ecumenismului, precum și pe persoanele care îl susțin sau l-au susținut și încă nu s-au pocăit pentru acest lucru. În caz contrar, vă aducem la cunoștință că împreună cu obștile ce le reprezentăm nu vom pomeni arhiereul locului și patriarhul, aplicînd canonul 15 Sinodul I-II Constantinopol.

     Cu adâncă smerenie cerem părinteştile voastre rugăciuni şi binecuvântări arhiereşti. Să vă întărească Domnul Dumnezeu în toată mărturia cea dreaptă şi toată lucrarea cea bună şi mântuitoare de suflet.