România condamnată la CEDO pentru cârdășie la tortură cu CIA.
Reprezentanții partidelor tac. Tace și șeful statului, cel însărcinat „să vegheze la respectarea Constituției”. Tac și procurorii. Un singur text pe contributors.
Nu în ultimul rând, Revista 22, revista valorilor occidentale, câinele de pază al democrației și al drepturilor omului, farul ce ne-a ghidat, prin ceața tranziției, dificilul drum de la noaptea totalitară către zorii integrării europene, pare să fi intrat și ea (alături de mai toată „societatea civilă”, de alttfel) în silenzio stampa.
Acum. Căci cu treisprezece ani în urmă, pe vremea când se petreceau faptele care au făcut obiectul recentei condamnări, era, prin vocea unor Traian Ungureanu sau Andrei Cornea, pe deplin angajată în dezbaterea publică.
Ce vremuri! Când intelectualul român putea să spună lucrurilor pe nume, fără sentimentalisme și false pudori!
Astăzi chiar de m-aș întoarce
A-nțelege n-o mai pot…
Unde ești, intelectualitate,
Cu tortura ta cu tot?
„Inchisori secrete pentru teroristi? Foarte bine. Daca nu le avem înca, ar fi bine sa le avem, curand. Alta solutie nu va exista, pana în clipa în care HRW va pune la punct metoda de interogare perfecta. Abia atunci, într-un paradis perfect kitsch, fiarele care taie capete de om vor vorbi dulce si îsi vor informa anchetatorii despre locul si data urmatorului atentat. Pana atunci, asemenea date vor veni numai si numai din închisorile secrete vanate de HRW. Rezultatul va permite (inclusiv) membrilor HRW sa ia metroul sau avionul fara sa se teama.” (TRU) https://revista22.ro/2185/2185/.html
„S-o recunoastem: chiar fara a-l invoca pe Machiavelli sau pe Hobbes, va fi greu sa criticam prea aspru realismul politic. Dar nu vor aparea abuzuri? Nu vor cadea oameni perfect nevinovati victime ale unor arestari arbitrare si ale unor presiuni politienesti fara limita? Ba da. Aici idealismul politic are, el, dreptate. E foarte probabil ca asa ceva s-a intamplat deja, se poate intampla oricand si, mai rau, aceasta se poate intampla oricaruia dintre noi. Asa cum, pe de alta parte, oricaruia dintre noi i se poate intampla si sa fie pulverizat de o bomba in metrou, autobuz sau aeroport – va replica indata realistul politic. Omul de stat nu poate atunci decat sa aplice vechea maxima politica sustinuta candva de Caiafa, care spune ca e preferabil sa moara unul sau cativa, fie si nevinovati, in loc de un popor intreg sau o multime. Cinism? Numiti-l cum vreti, dar asta e realitatea: suntem in razboi, unul nemilos si total, impus de inamic; iar razboaiele, de multa vreme, nu se mai duc dupa reguli cavaleresti.” (A. Cornea)
https://revista22.ro/2273/.html
Autor: Alexandru Racu
