Limitarea platilor in numerar este a doua masura ciudata pe care guvernul a anuntat-o in ultimele zile. Daca masura ajutorarii debitorilor este doar o idee populista, discriminatorie si cu potentiale efecte nocive de hazard moral, masura stabilirii unui plafon pentru platile in numerar pentru persoane fizice – si, de ce nu, interzicerea completa a unor asemenea tranzactii in viitor!? – este o masura aberanta, care cenzureaza drepturile si libertatile fundamentale ale cetateanului, printre care se numara si libertatea contractuala: aceea de a vinde si cumpara orice crede de cuvinta, fara sa dea socoteala nimanui atat timp cat nu afecteaza drepturile altcuiva sau valorile morale larg acceptate. Pe scurt, este o masura “militieneasca”, specifica unor timpuri apuse nu unei tari cu economie de piata.
Interzicerea cash-ului se inscrie in logica politizarii monedei si a interventionismului tot mai acut in domeniul financiar-bancar. Cred ca merita sa facem o comparatie istorica. In 1971, ultima tara care mai oferea o acoperire reala propriei monede (in afara de angajamentele desarte ale politicienilor), SUA, a decis sa rupa convertibilitatea in aur a dolarului; practic, peste noapte aurul a fost nationalizat si cetatenilor li s-a spus ca incepand de a doua zi pot face orice tranzactii doresc dar folosind doar banii de hartie emisi de stat. Acum, asistam la o “reforma” similara. De maine-poimaine vom fi liberi sa facem orice tranzactii dorim, dar nici macar in banii emisi de stat, ci doar in forma lor electronica – aduca exclusiv prin intermediul sistemului bancar. Secolul XX a reprezentat o reducere treptata a libertatii si concurentei monetare, iar acest proces continua si in prezent, cu efecte nefaste in planul stabilitatii financiare. In prezent, nu doar ca nu avem de ales decat sa folosim leul pentru a face plati – deci leul are statut de monopol – dar guvernul incearca sa extinda monopolul monetar si la monopolul platilor: sistemul bancar.
Care este obiectivul prohibitiei cash-ului? Nu poate fi decat unul singur: foamea de bani a statului. Guvernul stie ca nu isi poate duce la indeplinire anumite angajamente (precum reducerea CAS sau reducerea ratelor bancare) decat daca recupereaza cumva acesti bani de la societate. Aici se vede populismul acestor masuri: ele sunt total contradictorii. Pe de o parte guvernul promite relaxare fiscala sau ajutoare pentru saraci, pe de alta partea isi infige cealalta mana tot mai adanc in avutia cetatenilor, negandu-le libertatea de a face ce vor cu banii lor. Interzicerea platilor in numerar reprezinta practic cresterea poverii fiscale, fiindca oamenilor le va fi tot mai greu sa se sustraga platii impozitelor pretinse pentru tranzactiile lor: de la cumpararea unei masini la achizitia unei case, totul va trebui declarat si inregistrat; si, bineinteles, impozitat adecvat.
Masura mai are un “merit”: vine in sprijinul sistemului bancar, deoarece asa cum spuneam il propulseaza in postura de monopol al platilor. Bancile au nevoie sa fie avantajate fiindca se afla intr-o situatie financiara precara, datorita investitiilor nechibzuite facute in anii de boom economic, rata creditelor neperformante ajungand la o treime. Cu alte cuvinte, bancile au dovedit ca sunt cel mai risipitor agent economic, un mecanism care esueaza in alocarea eficienta a resurselor. Evident, logica economica spune ca ele ar trebui penalizate, nu subventionate. Dar acest ultim lucru este exact ceea ce s-a intamplat, prin relaxarea politicii monetare de catre BNR si, iata, prin interzicerea platilor in numerar. Tentativa guvernului de a masca acest ajutor oferit bancilor, prin asa-zisa plafonare a comisioanelor bancare, este doar un alibi inconsistent: eliminarea libertatii de alegere in domeniul platilor nu duce decat la monopol – asa cum a dus eliminarea concurentei monetare – iar monopolul este daunator atat in mod direct, prin tarifele practicate, cat si in mod indirect, prin capacitatea de a corupe clasa politica si de a vana favoruri.
Din punctul meu de vedere, acest gen de masuri nu au ce cauta intr-un climat care se doreste (teoretic) concurential, intr-o economie de piata autentica bazata pe respectarea dreptului de proprietate. Ele sunt firesti doar intr-un stat corupt, care isi exploateaza cetatenii pentru satisfacerea unor interese care nu converg catre obiectivul fundamental al societatii: dezvoltarea si acumularea de avutie.
Sursa: http://logec.ro
1. La întrebarea „E doar un început?” eu vă răspund că NU, este chiar sfârșitul libertății noastre. Încă nu v-ați convins?… Citiți Apocalipsa.
2. Referitor la „cine are de câștigat” din limitarea și ulterior (de asta să fiți siguri) anularea totală a banilor lichizi din piață, vă pot spune cu certitudine că NU statul este cel care câștigă grosul banilor, ci jidanii – deținătorii tuturor băncilor din lume – hoți, mercenari/măcelari și cămătari cu legea lor în mână. Știm prea bine cu toții că pentru orice tranzacție de vânzare/cumpărare cu bani lichizi, banca/jidanii nu câștigă un bănuț măcar din sudoarea noastră. In timp ce prin plățile bancare, perciunații câștigă bani nemunciți. Nu mișcă un ac pentru banii care ni rețin pentru fiecare tranzacție.
3. Cine a inventat, propovăduit și implementat cu forța armelor și a trădărilor comunismul? Și de unde vine el? Știți și dumneavoastră prea bine. Basarabia și acum geme sub greutatea lor. România este deja ocupată de acești viermi.