Rugăciune La Icoana Maicii Domnului ,,Gherontissa” (Stareţa) (2/15 Decembrie)

Bucură-te, a muntelui Athos sfântă dorire, Călăuzitoarea monahilor pe căile desăvârşirii, Candela nestinsă a rugăciunii pentru mântuirea lumii, Trezirea grabnică a conştiinţelor adormite în păcat, Negura care acoperă mulţimea păcatelor noastre, Norul cel cuvântător străpuns de razele Soarelui dreptăţii, Corabia rugăciunii ce ne păzeşte de tulburările ispitelor lumeşti, Ancora cea tare a celor ce călătoresc pe marea vieţii, Pământul binecuvântat al mântuirii credincioşilor, Poarta pocăinţei celor greşiţi, Mângâierea cea lină a celor din necazuri, Dragostea cea neţărmuită pentru cei neputincioşi, Maica duhovnicească şi prea blândă a creştinilor, Izvorul darurilor dumnezeieşti, Scara împăcării noastre cu Dumnezeu, Scutul mântuirii credincioşilor de săgeţile ispitelor, Cartea nescrisă a Împărăţiei cerurilor, Odihna inimilor strâmtorate de gânduri potrivnice mântuirii, Îngrădirea inimilor cu stâlpii rugăciunii de pocăinţă. Stareţa cea desăvârşită întru toată înţelepciunea, care povăţuieşte pe toţi monahii în pământul binecuvântat al Împărăţiei cerurilor, nu seca izvorul rugăciunilor tale, ci ne împărtăşeşte pe toţi dintru acesta, adăpând setea noastră de mântuire.
Pe monahi îi ocroteşte, tinereţile le îndreptează spre limanul Adevărului, pe prunci îi hrăneşte cu darurile bunătăţii tale nesfârşite, pe fecioare le împodobeşte cu frumuseţea cea strălucitoare a virtuţilor, pe preoţi îi păzeşte sub acoperământul tău de toată tulburarea vrăjmaşilor nevăzuţi, pe maici le înţelepţeşte a-şi creşte pruncii în frică de Dumnezeu, pe pustnici îi păzeşte de toată mânia celui potrivnic, pe cei din primejdii îi adu în corabia rugăciunii tale, pe bolnavi îi ridică cu mâna ta cea puternică şi pururea întinsă la rugăciune din patul durerilor, pe cei singuri îi acoperă cu veşmântul bucuriei duhovniceşti, pe cei chinuiţi de duhurile răutăţii îi slobozeşte la limanul păcii lui Hristos, pe cei ce călătoresc pe uscat, prin aer şi pe ape îi fereşte de toată primejdia şi tuturor te fă toate, pe podul rugăciunii tale ducându-ne pe toţi la Hristos, Calea cea veşnică a adevărului tatălui întru lumina Duhului.
Neputinţa noastră o cercetează şi mai ales fii lângă noi în ceasul sfârşitului, păzindu-ne de asuprelile celui potrivnic şi mijlocindu-ne iertare şi sălăşluire în corturile celor mântuiţi, ca pururea să te mărim pe tine şi să aducem slavă Tatălui Celui Milostiv şi Iubitor de oameni, Preaiubitului Său Fiu şi Duhului Celui mângâietor în veci.
Amin.

Citeşte şi:  Nu este altă armă mai puternică în cer şi pe pământ decât această rugăciune

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului “Gerontissa” de la Pantokrator din Sfantul Munte Athos(2 decembrie )

Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni numită «Gerontissa» (Stareța).

Se spune că, atunci când a fost pictată era de o frumusețe îngerească, fiind foarte luminată la chip, nu după cum arată acum.

Dar și-a schimbat înfățișarea din următorul motiv: Un diacon, pe când slujea și ajungea să cădească icoana Maicii Domnului, se smintea de frumusețea ei și era tulburat de gânduri. Atunci, Preabuna Stăpână, pentru a nu fi chipul ei motiv de sminteală și-a schimbat deodată fața, arătând mai întunecată și mai îmbătrânită, precum se vede acum. Icoana o înfățișează pe Maica Domnului în întregime și este îmbrăcată în argint.

Ea se află în fața catapetesmei, la iconostasul din stânga. Până să fie așezată aici, icoana a fost în Sfântul Altar. La această icoană se fac foarte multe minuni. Ea este mângâierea și ocrotirea părinților din mănăstire.

Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului Gherontissa este cu siguranta cel mai de pret odor al Manastirii Pantocrator. Praznuirea acesteia sa se face la 2 decembrie.

Dupa traditie, ea a fost daruita de imparatul bizantin Alexie I Comnenul, fiind o copie dupa icoana in mozaic a Maicii Domnului „Grabnic Ajutatoarea” de la Manastirea Pantocrator din Constantinopol.

Icoana Maicii Domnului zisa „Gherondissa” a fost imbracata in argint de catre Filaret, mitropolitul Moscovei.

Multe sunt minunile savarsite de Maica Domnului prin aceasta icoana. Ne vom opri la doua dintre ele. Cea dintai, mentionata documentar, s-a intamplat chiar in timpul imparatului Alexie, care poruncise zidirea unui mic asezamant monahal in apropierea actualei manastiri.

Astfel icoana Maicii Domnului, dimpreuna cu sculele mesterilor, a disparut intr-o noapte, fara sa poata cineva da vreo explicatie. Au fost gasite pe locul, atunci pustiu, unde acum se gaseste Manastirea Pantocrator. Aceasta minune s-a intamplat in mai multe randuri si cu totii au interpretat ca este voia Maicii Domnului ca acela sa fie locul noii manastiri.
Gherontissa se talcuieste „Stareta”, iar acest nume icoana l-a capatat in urma unei alte minuni, intamplate in vremea cand icoana era asezata in locul sau initial, in sfantul altar. Se povesteste ca staretul de atunci al manastirii era greu bolnav si, descoperindu-i-se vremea plecarii sale la Domnul, l-a rugat pe preotul de rand sa slujeasca repede Sfanta Liturghie, caci dorea tare mult sa apuce sa primeasca Sfanta Impartasanie pentru ultima oara. Parintele, insa, nu a tinut cont de rugaciunea staretului si a slujit pe indelete, fara sa se grabeasca deloc.

Citeşte şi:  Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Parascheva

Atunci Maica Domnului insasi a strigat din icoana, cerandu-i parintelui sa sfarseasca Sfanta Liturghie, ca sa se impartaseasca si parintele staret (gherontas). Asa a facut, iar imediat dupa ce s-a impartasit, parintele staret a murit. De atunci icoana s-a numit „Gherontissa” si parintii au hotarat sa o aseze spre cinstire in biserica, in partea stanga a naosului, unde se gaseste si astazi.

În aceasta icoana, care se află așezată într-o strană de marmură, în partea stânga a naosului, Fecioara Maria este înfățișată stând în picioare, în poziție de rugăciune către Mântuitorul. Pe fundalul de argint al icoanei se poate vedea un vas plin ochi cu untdelemn, amintind de o minune a Maicii Domnului, săvârșită la rugăciunile insistente ale bătrânilor (gherontas), care rămăseseră cu vasele goale. De aici și numele icoanei de Gerontissa, adică „a bătrânilor” sau „Stareța”.

În timpul unui atac al piraților săracini asupra mănăstirii, unul dintre atacatori a vrut să scoata așchii din lemnul sfintei icoane, spre a-și aprinde cu el pipa. Imediat însă el și-a pierdut vederea. Rămânând orb, prietenii săi s-au speriat foarte, luând astfel icoana și aruncând-o într-o fântâna din apropiere. Cel care a orbit a suferit atât de mult, încat în ultima clipa a vieții sale și-a trimis familia în Sfântul Munte, spre a scoate icoana din acea fântâna, doar de el știută. Acest lucru s-a săvârșit după aproape 80 de ani. Actuala icoane se crede că a fost repictată.

Icoana are o înălțime de 1.96 metri și o lățime de 0.76 metri. Ferecătura de argint, în care este îmbrăcată icoană, a fost lucrată în Moscova, în anul 1874, de către Mitropolitul Filaret. Potrivit tradiției, aceasta a fost dăruită de un demnitar din Constantinopol, în urma vindecării soției sale de către Maica Domnului.

Citeşte şi:  Rugăciune către Mântuitorul Iisus Hristos pentru ieşirea din necazuri

Icoana este așezată într-o strana de marmura albă, masivă și frumos lucrată. Strana de marmura în care sta așezată icoana a fost lucrată în anul 1896, de către sculptorul George Philippotis din Tinos. Aceasta a fost dăruită mănăstirii de către călugării Achindin din Andros și Teofil din Lesbos.

Icoana este prăznuită în data de 2 decembrie, în aceasta zi făcându-se amintire de o altă minune săvărșita de Maica Domnului Gherontissa. Astfel, în data de 1 decembrie 1948, mănăstirea a fost salvată dintr-un incendiu prin intervenția minunată a Maicii Domnului. Datorită acestei minuni, icoana mai este numită și „Pyrosoteira”, adică „Păzitoarea de foc”.

În vremea ocupației germane, între anii 1941-1944, unul dintre părinții mănăstirii, care se ocupa cu magazia de alimente, a observat că uleiul din vase s-a terminat și nu mai avea de unde să dea la bucatarie și nici la candelele bisericii. El a mers și a spus aceasta și celorlaltți părinți, care s-au așezat la puternica rugăciune. În numai câteva zile, părintele Eftimie va auzi în somn: „Părinte, îngrijește-te ca înainte de apusul soarelui să ai toate vasele pentru ulei curațate, pentru că mă voi îngriji ca în aceste zile să aduc untdelemn, încât să le umpleți”. Părintele, speriat, dar și bucuros, a făcut toate cele cerute.

Minunea Maicii Domnului a fost în felul următor: o corabie a pornit din Mitilene, ca să ducă arme. Aceste arme le ascunseseră ei în cala vaporului, iar deasupra au pus mai mult de o sută de vase cu untdelemn. Călătorind pe mare, căpitanul corabiei vede în timpul somnului o femeie minunată, a cărei înfățișare strălucea mai mult decât soarele și care i-a zis: „Să schimbi direcția de mers, ca să scapi de germani, iar untdelemnul pe care îl ai, să-l dai pe tot la Mănăstirea Pantocrator din Sfântul Munte, unde am casa mea și de acolo să plecați fără nici o frică în drumul vostru”.

Cu binecuvântarea Maicii Domnului, acel ulei a ajuns pentru toți anii ocupației germane.