„Sa te razbuni tu personal, este o foarte mare greseala, pentru ca atunci ramai dator tu. Dar, daca nu te razbuni, ramane Dumnezeu dator la tine. Pentru ca la El este toata razbunarea, la El este tot. Dar ai voie sa te aperi. Ai voie sa te aperi de rau­facatori, caci spune Mantuitorul: Daca stii ca vine furul, nu-l lasa sa-ti sparga casa! Si sigur, inseamna te vei lupta cu el. Nu sta numai cu mainile intinse, sa nu-i faci loc, ca el da peste tine. Sigur ca si tu trebuie sa te aperi, si din toata treaba aceea el poate iesi ranit.

Deci, este voie sa te aperi cu orice chip. Dar razbunarea nu este crestineasca si nu te rezolva. Din contra, dupa ce te-ai razbunat, ramai mai departe dator la Dumnezeu, foarte mult. Dar asa, ramane Dumnezeu dator la tine, ca sa o spun in forma asta noua de a prezenta lucrurile.

(…) – Cuvantul lui Dumnezeu nu se mai schimba. Odata zis, devine dogma! De aceea am spus, fara sa fac figura de stil: „Hristos este ortodox!”

**************

Ramane un singur lucru: Ade­varul! Pe toate planurile Adevarul! Asta e!

Cum spunea un parinte, ca un imparat a adus trei sfetnici sa-i intrebe, in fata altor sfetnici: ce e mai tare in lume? Primul a zis: „Cel mai tare in lume este vinul!” A argumentat. I-a turtit pe toti, nu-stiu-ce.

Al doilea: „Cel mai tare in lume e imparatul!” Iar asta pentru ca imparatii erau teocrati, comandau in numele divinitatii. Si l-a biruit pe primul. Si nu era o flatare, ci un adevar. Daca ar fi fost sinceri, pe pozitia lor teocratica, erau grozavi. Pentru ca asta era forma de organizare a lumii si trebuia o ordine, iar ordinea celui mai mare trebuia sa fie: dura lex, sed lex (legea e aspra, dar e lege). Iar aceasta in numele lui Dumnezeu. Dar nu era asa.

Iar al treilea a zis: „Cel mai tare din lume e femeia; dar mai de neinvins este Adevarul!” Femeia, pentru ca i-a trantit pe imparati una-doua. Dar mai de neinvins este Adevarul, care este in Biserica: Si pe aceasta portile iadului nu o vor putea birui! Este cuvant dumnezeiesc si trebuie sa mor cu asta. Nu-mi mai trebuie nimic, nici o alta lucrare. Sa mor cu ce-a spus Hristos. Traind, nu numai crezand!

Citeşte şi:  Purcederea Sfântului Duh „și de la Fiul” – Despre erezia Filioque

Cat priveste sectele, sunt linistit. Ei sunt ca niste lupi care curata padurea de hoituri. Iar daca sunt si platiti, e si mai grav. (…)

– Care ar putea fi cauza exteriorizarii duhurilor necurate care vorbesc in special prin femei?

– Totdeauna au fost ispite. Dar, sa va spun sincer, eu inainte de Revolutie am fost mai ispitit.

S-a dat libertate la secte. Cand conduceam Seminarul de la Neamt, erau 300 de secte pe lume. Acum sunt 10.000! Se servesc dracii de aceste inva­taturi false. Dar nu sunt in masura sa spun de ce sunt asa de multe secte. Stie Dumnezeu! Mereu a fost lumea chinuita de diavol, insa acum au capatat o oa­recare indrazneala. Dar sunt si foarte multi care si-au intarit pozitia de credinta, de traire.

Eram la Manastirea Slatina si a venit un om bolnav. Gavriil il chema. Nu se marturisise toata viata. Era foarte bolnav si venise cu sotia la Sfantul Maslu. Am intervenit personal si l-am rugat sa se spovedeasca. El: „Nu, nu! Ce pacate am facut eu?“ Si nu a vrut sa se spovedeasca. Si-i faceam Sfantul Maslu dupa 12 noaptea cu mai multi preoti. La un moment dat, in timpul maslului, a venit moartea sa-l ia. Si a inceput sa tipe ca vrea sa se spovedeasca. Eu l-am intrebat:„Ce ai facut?” „Am facut, am…”,n-a apucat sa spuna nimic si a murit chiar in bratele mele! Doamne fereste sa mori nespovedit si cu constiinta incarcata de pacate!

Ei bine, ce asteptam? Uite prostul! Il rugam sa se spovedeasca. Nu-l costa nimic. Toti am putea trai aceste momente tragice daca vom fi neatenti cu implinirea poruncilor pe care ni le-a dat Dumnezeu!

******************

Nu permiteti gândurilor rele să vă cuprindă. Dacă vin, goniti-le cu rugăciunea, fără meditatii prea multe la rugăciune. Unul împingea în usă si dracul împingea si el pe partea cealaltă să intre la el. Iar ăsta zicea: „Doamne, miluieste!”, cu jumătate de gură, superficial. În sfârsit, dracul deschidea mai mult usa să intre la el. Dacă a văzut că intră dracul, a suspinat din adânc: „Doamne, nu mă lăsa!”, si îndată a dispărut dracul. Si plângea. Si a apărut Mântuitorul: „Doamne, de ce nu m-ai ajutat?” „Când m-ai chemat cu adevărat, te-am ajutat!”

Citeşte şi:  Scrisoare deschisă a Mitropolitului Serafim de Pireu către Consiliul Suprem de grad 33 al ”Marii Loje Masonice a Eladei”

Melcul merge încet, dar merge cu casă cu tot. Te rogi încet, te rogi tainic, dar roagă-te din inimă, că altfel este numai spoială, nu rugăciune.

– Dacă slăbeste credinta ce putem face?

– Dacă esti într-o stare de recrudescentă interioară, sigur slăbeste credinta. Să nu slăbească! Chiar si la sfinti se constată o viată de oscilatie, o ridicare si o coborâre. Pentru că, te mai părăseste harul, ca să nu te mândresti, să nu spui: „Ia uite eu unde am ajuns!” Te mai părăseste harul ca să te smeresti. Dar nu trebuie să-ti pierzi credinta. Tu trebuie să fii mereu prezent. Că nu rezolvi atât de mult prin rugăciunea care o faci, ci prin harul lui Dumnezeu, că tu vrei cu orice chip ajutorul lui Dumnezeu. Pentru că imediat vine satana să-ti folosească mintea; nu trebuie să vă speriati, el nu se astâmpără. Dumnezeu stie ce vrei tu, nu te speria deloc, tu continuă rugăciunea. Dacă ziceti: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă pe mine, păcătosul”, îl sperie pe dracul. Pentru că este puterea numelui pe care nu o poate suporta satana. Vezi? E lipsă de o trăire interioară si adevărată, nu ratională. Ar trebui să întelegeti singuri lucrurile acestea!

Iar în legătură cu oscilatia asta care si la sfinti se constată, există un cuvânt la Sfântul Apostol Pavel care spune asa: „aduceti-vă aminte de mai-marii vostri, care v-au vestit vouă învătătura lui Dumnezeu, la a căror sfârsit privind, să le urmati credinta” (Evrei 13, 7). Adică, la sfârsitul vietii ei s-au desăvârsit si au cuvântul puternic si întreg. Deci, dacă noi suntem în luptă, acum ne ajută harul lui Dumnezeu. Dar luptă este toată viata, ne ispiteste continuu.

Oare să ne rugăm numai când ne ispiteste satana? Să ne rugăm fără să ne ispitească! Dar, dacă ne ispiteste si Dumnezeu îi dă voie, este un prilej în plus să nu mă stăpânească fiara asta nenorocită. Avem nevoie de o stare de prezentă continuă, căci harul lui Dumnezeu ne ajută. Că nu putem fără harul lui Dumnezeu să ne mântuim. Este cu neputintă să te mântuiesti, oricât ai fi de nevoitor, numai cu faptele tale, fără harul lui Dumnezeu. Vezi cum i-a spus Sfântului Siluan Athonitul, Hristos: „Gândul la iad si nădejdea la Mine”. Adică nu te mântuiesc faptele tale; chiar Sfântul Antonie cel Mare spunea că nu se mântuieste, si cine era Sfântul Antonie? Faptele omului nu-l mântuiesc fără harul lui Dumnezeu. Spune Mântuitorul: „Ceea ce la om este cu neputintă, la Dumnezeu este totul cu putintă.” L-a întrebat Sfântul Apostol Petru: „Ce facem, Doamne, cine se mai mântuieste?” Deci, nu faptele noastre ne mântuiesc, ci mila lui Dumnezeu, dar să fim noi prezenti. Nu meriti tu atâtea haruri, decât dacă esti într -o smerită prezentă.

Citeşte şi:  Marii Parinti - Despre sfarsitul lumii si venirea lui antihrist

Uite, Sfântul Chiric cu mama lui, Sfânta Iulita, care era chinuită de păgâni. Sfântul Chiric era mic, până la genunchii lui mamă-sa, si a zis: „Si eu cred în Hristos!” Si i-a trântit ăla o cizmă în burtă si l-a repezit de zid si l-a omorât pe loc. Si-i pus copilul ăla în rândul mărturisitorilor. Sfintele moaste ale lui Chiric, mititelul acela, cu mare cinste le miscă preotul.

Vedeti că într-un cuvânt este cuprinsă toată mântuirea? o stare de dispozitie interioară, de ce tristete? A înviat Hristos! Suntem botezati, avem înger păzitor, Dumnezeu ne învată: „Cereti-Mi, că Eu vă dau; cine-ti dă piatră în loc de pâine? Si Eu să nu vă dau vouă pâine, putin credinciosilor?” Asta este putină credintă! încercati, nu vă lăsati deloc! La măsura voastră. Multumiti-vă cu daruri mici, nu cereti daruri mari; este o greseală! Un dar pe care îl ai nu e mic, este tocmai ce-ti trebuie tie! Dar omul, în nesăbuita lui mândrie si dorintă, vrea tot cerul într-o clipă! Nu! Tot cerul este al tău, dacă esti prezent si smerit! Nu se poate fără smerenie nimic. Să stiti!”

 

 Parintele Arsenie Papacioc