Să căutăm la femeie mintea şi inima binevoitoare, cugetarea măsurată, blândeţea. Acestea sunt însemnele frumuseţii lăuntrice.

Să nu căutăm frumuseţea trupului, nici să nu o învinovăţim pentru acele lucruri peste care nu are putere. De fapt, să nu o învinovăţim deloc ― că asta e o faptă a celor plini de îndrăzneală ―, nici să nu o întărâtăm, nici să nu ne pornim împotrivă-i.

Citeşte şi:  Lumea se miră, dar nu înţelege de ce săracii sunt cei mai încercaţi în neca­zuri şi nevoi, iar nu bogaţii

Sau nu vedeţi câţi locuiesc împreună cu femei frumoase şi îşi distrug în chip jalnic viaţa, iar alţii, vieţuind cu unele nu prea arătoase, ajung cu bucurie la cea mai înaintată bătrâneţe?

Să curăţăm pata cea dinlăuntru, să tămăduim zbârciturile cele lăuntrice, să pierdem necurăţiile ce se pun pe suflet. Acest fel de frumuseţe caută Dumnezeu. S-o gătim pe femeie să fie frumoasă pentru Dumnezeu, nu pentru noi. Să nu căutăm la ea averi, nici bunul neam, ci nobleţea sufletului.

Citeşte şi:  De ce a trebuit sa moara Iisus Hristos pentru noi tocmai rastignit pe cruce?

Sfântul Ioan Gură de Aur

Extras din ”Cateheze maritale. Omilii la căsătorie”, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2004, pag. 42