Domnul nostru Iisus Hristos şi Dumnezeul nostru zice în Sfintele Evanghelii: „Deci, şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi, Fiul Omului va veni” (Luca, 12, 40). Nevoiţi-vă a intra prin poarta cea strâmtă, care duce la viaţă.

Să călătorim pe calea aceasta, fraţilor, ca viaţa veşnică să moştenim. Călătoriile acestea sunt cu necazuri, dar odihna este fericită. Călătoriile acestea sunt cu întristare, dar răsplătirea este cu bucurie.

Călătoriile acestea sunt strâmte, dar sălaşul este desfătat. Călătoriile acestea sunt: pocăinţa, ajunarea, rugăciunea, umilinţa, privegherea, smerita cugetare, sărăcia cea duhovnicească, defăimarea trupului, îngrijirea sufletului, culcarea pe jos, nespălarea, foamea, setea, mâncarea uscată, goliciunea, milostenia, lacrimile, plânsul, suspinările, plecarea genunchilor, necinstirile, gonirile, răpirile, osteneala cu mâinile, primejdiile, a fi defăimaţi şi a răbda, a fi urâţi şi a nu urî, a pătimi rele şi cu bine a răsplăti, a lăsa datornicilor datoriile, a ne pune sufletul pentru prieteni, iar mai pe urmă de toate, a ne vărsa sângele pentru Hristos, când vremea va cere.

Acestea sunt călătoriile porţii celei strâmte şi ale căii cele necăjite, care are răsplătirea cea fericită: Împărăţia Cerurilor.

Extras din ”Proloagele”, Vol. I, Ed. Bunavestire, pag. 419