PATRUCÂNTAREA

Cântarea a 6-a

Să ne rugăm împreună în Sâmbăta lui Lazăr!

Irmosul:Doamne, Cel ce pe Iona în chit l-ai sălăşluit, şi pe mine cel prins în mrejele vrăjmaşului, ca pe acela, mântuieşte-mă din stricăciune.

Dragostea Te-a adus pe Tine, Doamne, în Betania către Lazăr, şi ca un Dumnezeu l-ai sculat pe el, care mirosea greu, şi din legăturile iadului l-ai mântuit.

Marta deznădăjuise de Lazăr, că-l ştia mort de patru zile; iar Hristos a ridicat, ca un Dumnezeu, pe cel stricat şi l-a mutat în viaţă cu cuvântul.

Altă Tricântare

Dumnezeu adevărat fiind, ai cunoscut adormirea lui Lazăr, şi ai spus-o mai înainte ucenicilor Tăi, adeverind, Stăpâne, lucrarea cea nemărginită a dumnezeirii Tale.

Cel ce eşti necuprins, făcându-Te cuprins după trup, venind în Betania ca un om, Stăpâne, ai lăcrimat pentru Lazăr; iar ca un Dumnezeu voind, ai înviat pe cel mort de patru zile.

Catavasie:

Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi, Te rog, ridică-mă din adâncul răutăţilor, căci către Tine am strigat, şi auzi-mă, Dumnezeul mântuirii mele.

   CONDACUL, glasul al 2-lea

Bucuria tuturor, Hristos adevărul, lumina, viaţa şi învierea lumii, celor de pe pământ S-a arătat cu a Sa bunătate şi S-a făcut chip învierii, dând tuturor dumnezeiasca iertare.

ICOS

Făcătorule a toate, mai înainte ai spus ucenicilor Tăi, zicând: Fraţilor şi cunoscuţilor, prietenul nostru a adormit; învăţându-i prin aceasta că toate le ştii, ca un Dumnezeu al tuturor. Veniţi dar să mergem şi să vedem îngropare neobişnuită, să auzim tânguirea Mariei, şi să vedem şi mormântul lui Lazăr. Că acolo va să fac minune, şi să săvârşesc începerea Crucii, dând tuturor dumnezeiasca iertare.

Cântarea a 7-a

 Irmosul

Tinerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, şi focul în rouă l-au schimbat, cântând: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.

Lăcrimând ca un om, Îndurate, ai înviat pe cel din mormânt ca un Dumnezeu; şi, liberându-se din iad Lazăr a grăit: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.

Ieşit-a legat cu pânzeturile Lazăr, scăpând din prăpastia şi din întunericul iadului prin cuvântul Stăpânului, grăind: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.

Altă Tricântare

Lăcrimând pentru prietenul, ai potolit lacrimile Martei, Îndurate, şi cu patima cea de voie, ai şters toată lacrima de pe faţa poporului Tău; Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Vistierule al vieţii, Mântuitorule, chemând pe cel mort, ca pe un adormit, şi rupând cu cuvântul pântecele iadului, ai înviat pe cel ce cânta: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Pe mortul cel ce mirosea greu  l-ai sculat, Stăpâne, fiind legat cu pânzeturile; şi pe mine, cel legat cu lanţurile păcatelor, ridică-mă, ca să-Ţi cânt: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Catavasie:

Tinerii cei ce merseseră din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului au călcat-o, cânând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a

Irmosul

Muziceştile organe împreună glăsuind, şi popoare fără de număr închinându-se chipului celui din Deira, trei tineri neplecându-se, pe Domnul au lăudat şi L-au preaînălţat întru toţi vecii.

Ca un păstor căutând pe miel, şi răpindu-l ca un biruitor de la lupul cel pierzător, l-ai înnoit, fiind stricat, care grăieşte Ţie: Lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Ca un om, de mormânt ai întrebat; ca un Făcător, pe cel mort l-ai înviat cu stăpânească porunca Ta; de care iadul s-a spăimântat, de cel ce grăia Ţie: Lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Altă Tricântare

Ca un muritor ai întrebat, iar ca un Dumnezeu ai înviat cu cuvântul, pe cel mort de patru zile.  Pentru aceasta Te lăudăm şi Te preaînălţăm întru toţi vecii.

Ţie, Stăpâne,  a adus Maria mirul cu mulţumire, ca o datorie pentru fratele ei, lăudându-Te întru toţi vecii.

Ca un om ai rugat pe Tatăl, iar ca un Dumnezeu ai sculat pe Lazăr; pentru aceasta Te lăudăm, Hristoase, întru toţi vecii.

Catavasie:

Pe Împăratul cerurilor, pe Care Îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 Cântarea a 9-a

 Irmosul

Cu mare laudă, să cinstim, popoare, pe Curata Născătoarea de Dumnezeu, pe ceea ce a  zămislit în pântece focul Dumnezeirii fără ardere, şi cu cântări fără tăcere să o mărim.

Văzând popoarele pe mortul cel de patru zile umblând, spăimântându-se de minune, au grăit Izbăvitorului: Pe Tine, Dumnezeule, cu cântări Te slăvim.

Adeverind mai înainte strălucită învierea Ta, o, Mântuitorul meu, ai slobozit din iad pe Lazăr cel mort de patru zile; pentru aceasta pe Tine cu cântări Te slăvim.

Altă Tricântare

Cinstind pe Tatăl Tău, şi arătând că nu eşti protivnic lui Dumnezeu Hristoase, Te-ai rugat, înviind cu puterea Ta, pe cel mort de patru zile.

Sculat-ai din mormânt pe lazăr  apatra zi, arătându-l tuturor ca mărturie preaadevărată  a Învierii Tale celei de a treia zi, Hristoase.

Umblat-ai şi ai lăcrimat şi ai vorbit, Mântuitorul meu, arătând lucrarea Ta cea omenească; iar cea dumnezeiască ai dovedit-o, înviind pe Lazăr.

Lucrat-ai negrăit, Stăpâne, Mântuitorul meu, a mea mântuire, după amândouă firile Tale, cu voia Ta cea singură prin sine puternică.

Catavasie:

Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară curată cei mântuţi, cu cetele fără de trupuri mărindu-te pe tine.

Sursa: Triod