Denia de Marţi seara

LA UTRENIE
S E D E L N E, glasul al 3-lea:

Păcătoasa a venit la Tine, vărsând mir cu lacrimi pe picioarele Tale, Iubitorule de oameni, şi s-a vindecat cu porunca Ta de mirosul greu al răutăţilor; iar ucenicul cel nemulţumitor, suflând împotriva harului Tău, l-a lepădat pe el şi s-a amestecat cu noroiul, vânzându-Te pentru dragostea banilor. Slavă, Hristoase, milostivirii Tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin

Glasul al 4-lea:

Iuda cel înşelător poftind iubirea de argint, a gândit cu vicleşug să Te vândă, Doamne, pe Tine, comoara vieţii. Pentru aceasta şi îmbătându-se, a alergat la iudei şi a zis călcătorilor de lege: Ce vreţi să-mi daţi, şi eu, îl voi da pe El vouă, ca să-L răstigniţi?

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin

Glasul 1:

Păcătoasa ştergând cu căldură preacuratele Tale picioare, cu părul capului ei, şi din adânc suspinând, a grăit cu plângere: Îndurate, nu mă lepăda, nici nu mă urî, Dumnezeul meu, ci mă primeşte pe mine, ceea ce mă pocăiesc, şi mă mântuieşte, ca un iubitor de oameni.

TRICÂNTAREA
Cântarea a 3-a, glasul al 2-lea

Irmosul: Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei; că s-a veselit duhul meu a cânta: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru, şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

În deşert şi cu minte înrăutăţită se adună adunarea celor fără de lege, ca să Te dovedească vrednic de pierzare pe Tine, Hristoase, Mântuitorule căruia cântăm: Tu eşti Dumnezeul nostru, şi nu este sfânt afară de Tine, Doamne.

Astăzi s-a adunat adunarea cea vicleană, şi a gândit asupra Ta cele deşarte; astăzi Iuda pentru tocmeala ce a făcut, şi-a arvunit luişi spânzurare; iar Caiafa şi nevrând a mărturisit că unul pentru toţi Astăzi s-a adunat adunarea cea vicleană, şi a gândit asupra Ta cele deşarte; astăzi Iuda pentru tocmeala ce a făcut, şi-a arvunit luişi spânzurare; iar Caiafa şi nevrând a mărturisit că unul pentru toţi ai luat patimă de bunăvoie, Mântuitorul nostru, Hristoase Dumnezeule, slavă Ţie.ai luat patimă de bunăvoie, Mântuitorul nostru, Hristoase Dumnezeule, slavă Ţie.Sfatul cel cumplit al celor fără de lege, fiind cu suflet împotrivitor lui Dumnezeu, se sfătuieşte să ucidă ca pe un netrebnic pe Hristos cel drept; Căruia cântăm: Tu eşti Dumnezeul nostru, şi nu este sfânt afară de Tine, Doamne.

C O N D A C, glasul al 4-lea

Mai mult decât desfrânata făcând fărădelege, ploi de lacrimi nicicum nu Ţi-am adus, Bunule; dar cu tăcere rugându-mă, cad către Tine, sărutând cu dragoste preacuratele Tale picioare. Ca să-mi dai iertare de greşeale ca un Stăpân, mie, celui ce grăiesc: Mântuitorule, de întinăciunea faptelor mele curăţeşte-mă.

I C O S

Femeia care era mai înainte desfrânată, degrab s-a arătat înţeleaptă, urând lucrurile păcatului celui ruşinos şi plăcerile trupului; aducându-şi aminte de ruşinea cea mare şi de osânda pedepsei, pe care o vor răbda desfrânatele şi risipitorii, dintre care cel dintâi fiind eu, mă îngrozesc; dar petrec în obiceiul cel rău, eu nebunul. Iar femeia cea desfrânată temându-se şi sârguindu-se, a venit degrabă grăind către Izbăvitorul: Iubitorule de oameni şi îndurate, izbăveşte-mă de întinăciunea faptelor mele.

Cântarea a 8-a

Irmosul: Cuvântul tiranului pentru că biruia, de şapte ori cuptorul a fost ars oarecând; în care tinerii nu s-au ars, porunca regelui călcând. Ci au cântat: Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi în toţi vecii.

Turnând femeia mir scump pe domnescul Tău creştet cel dumnezeiesc şi înfricoşător, Hristoase, a cuprins tălpile Tale cele neîntinate cu mâini întinate şi a grăit: Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi în toţi vecii.

Cu lacrimi a spălat picioarele Ziditorului cea vinovată în păcate, şi le-a şters cu părul său; pentru aceea nu a pierdut izbăvirea faptelor ei de viaţă, ci a grăit: Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi în toţi vecii.

Săvârşitu-s-a izbăvirae celei recunoscătoare prin mântuitoarele milostiviri şi din izvorul lacrimilor, cu care spălându-se prin mărturisire nu s-a ruşinat, ci a grăit: Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi în toţi vecii.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a

Irmosul: Cu suflete curate şi cu buze neîntinate, veniţi să mărim pe cea nepătată şi preacurată Maica lui Emmanuel, prin ea aducând rugăciuni Celui ce S-a năsut dintr-însa; milostiveşte-Te spre sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule, şi ne mântuieşte pe noi.

Arătându-se nemulţumitor, viclean şi pizmaş, Iuda cel rău a vândut harul cel vrednic de Dumnezeu, prin care s-a dezlegat datoria păcatelor, precupeţind harul cel iubitor de Dumnezeu. Milostiveşte-Te spre sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule, şi ne miluieşte pe noi.

Iuda, lepădându-se de prietenia lui Hristos pentru aur, mergând a zis mai-marilor celor fără de lege: Ce-mi veţi da mie, şi eu voi da vouă precum voiţi pe Hristos, pe Care Îl căutaţi? Milostiveşte-Te spre sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule, şi ne mântuieşte.

O, iubirea ta de arginţi cea orbitoare, neîmpăcatule, din care ai luat uitare de cele ce ai învăţat! Că nici toată lumea nu este de un preţ cu sufletul, şi din deznădejde te-ai sugrumat, însuţi spânzurându-te, vânzătorule. Milostiveşte-Te spre sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule, şi ne mântuieşte.

Luminânda

Cămara Ta, Mântuitorul meu, o văd împodobită, şi îmbrăcăminte nu am, ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, Dătătorule de lumină, şi mă mântuieşte.

LA LAUDE

Pe Tine, Fiul Fecioarei, cunoscându-Te păcătoasa că eşti Dumnezeu, a zis cu plângere, rugându-se, ca una ce făcuse lucruri vrednice de lacrimi: dezleagă-mi datoria, precum mi-am dezlegat şi eu părul şi iubeşte-mă pe mine ceea ce Te iubesc, care după dreptate eram urâtă, şi Te voi propovădui, alături de vameşi , făcătorule de bine, Iubitorule de oameni.

Mirul cel de mult preţ, l-a amestecat păcătoasa cu lacrimi, şi l-a turnat peste preacuratele Tale picioare, sărutându-le. Precum pe aceea îndată ai îndreptat-o, dăruieşte-ne şi nouă iertare, Cel ce ai pătimit pentru noi şi ne mântuieşte.

Când păcătoasa aduce mirul, atunci s-a înţeles ucenicul cu cei fără de lege. Aceea se bucura turnând mirul cel de mult preţ, iar el se grăbea să vândă pe Cel fără de preţ; aceea a cunoscut pe Stăpânul; iar acesta se despărţea de Stăpânul; aceea se mântuia, iar Iuda se făcea rob vrăjmaşului. Rea este lenevirea, mare este pocăinţa, pe care dăruieşte-o mie, Mântuitorule, Cel ce ai pătimit pentru noi, şi ne mântuieşte pe noi.

Vai de ticăloşia lui Iuda! Văzut-a pe păcătoasa sărutând tălpile Mântuitorului, şi a gândit cu vicleşug la sărutarea vânzării. Aceea şi-a dezlegat părul, iar acesta s-a legat cu mânia, aducând în loc de mir răutatea cea urât-mirositoare; că pizma nu ştie să cinstească lucrul cel de folos. Vai de ticăloşia lui Iuda, de care izbăveşte, Dumnezeule, sufletele noastre.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Păcătoasa a alergat la mir, să cumpere mir de mult preţ, să ungă pe Făcătorul de bine şi a strigat către vânzătorul de mir: Dă-mi mir ca să ung şi eu pe Cel ce a şters toate păcatele mele!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin

Cea cufundată în păcate, Te-a aflat pe Tine liman de mântuire, şi îndată, turnându-Ţi mirul cu lacrimi, a grăit: Iată, Cel ce aduce pocăinţa păcătoşilor! Ci mă mântuieşte, Stăpâne, din valul păcatului, pentru mare mila Ta.

LA STIHOAVNĂ

Astăzi a venit Hristos în casa fariseului, şi apropiindu-se o femeie păcătoasă, s-a aruncat la picioarele Lui, grăind: Vezi pe cea cufundată în păcate, pe cea deznădăjduită pentru fapte, pe cea nelepădată de către bunătatea Ta; ci-mi dă, Doamne, iertare de cele rele, şi mă mântuieşte.

Întins-a păcătoasa părul său Ţie, Stăpânului, întins-a şi Iuda mâinile sale la cei fără de lege. Aceea ca să ia iertare, iar acesta ca să ia arginţi. Pentru aceasta grăim către Tine, Celui ce ai fost vândut şi ne-ai mântuit pe noi: Doamne, slavă Ţie.

Venit-a la Tine, femeia cea necurată şi întinată, vărsând lacrimi pe picioarele Tale, Mântuitorule, dinainte vestind Patima Ta. Cum mă voi uita la Tine, Stăpâne? Că Tu ai venit să mântuieşti pe păcătoasă. Ridică-mă din adânc pe mine cea moartă, Cel ce ai ridicat pe Lazăr din mormânt, fiind mort de patru zile. Primeşte-mă pe mine ticăloasa, Doamne, şi mă mântuieşte.

Cea defăimată pentru viaţă şi recunoscută pentru întoarcere, purtând miresme, s-a apropiat de Tine, grăind: Să nu mă lepezi pe mine păcătoasa, Cel ce Te-ai născut din Fecioară; să nu treci cu vederea lacrimile mele, Cel ce eşti bucuria îngerilor; ci mă primeşte pe mine, cea care mă pocăiesc, pe care nu m-ai lepădat când păcătuiam, Doamne, pentru mare mila Ta.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin

Doamne, femeia ceea ce căzuse în păcate multe, simţind Dumnezeirea Ta, luînd rânduială de mironosiţă, şi tânguindu-se a adus Ţie mir mai înainte de îngropare, zicând: Vai mie! Că noapte îmi este înfierbântarea desfrâului, şi întunecată şi fără de lună pofta păcatului. Primeşte izvoarele lacrimilor mele, Cel ce scoţi cu norii apă din mare; pleacă-te spre suspinurile inimii mele, Cel ce ai plecat cerurile cu nespusa plecăciune. Ca să sărut preacuratele Tale picioare şi să le şterg pe ele iarăşi cu părul capului meu. Al căror sunet auzindu-l cu urechile Eva în rai în amiazăzi, de frică s-a ascuns. Cine va cerceta mulţimea păcatelor mele şi adâncurile judecăţilor Tale, Mântuitorule de suflete, izbăvitorul meu? Să nu mă treci cu vederea pe mine, roaba Ta, Cel ce ai nemăsurată milă.

Troparul proorociei, glasul al 8-lea:

Astăzi s-a adunat adunarea cea vicleană, şi a gândit asupra Ta cele deşarte; astăzi Iuda pentru tocmeala ce a făcut, şi-a arvunit luişi spânzurare; iar Caiafa şi nevrând a mărturisit că unul pentru toţi ai luat patimă de bunăvoie, Mântuitorul nostru, Hristoase Dumnezeule, slavă Ţie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin

Sursa: Triod