„Privești icoana Mântuitorului și vezi că El se uită la tine cu ochi plini de negrăită lumină. Această privire este imaginea iconică a faptului că El ne vede cu ochii Săi, mai străluminoși decât soarele, că ne vede gândurile, ne aude suspinele și dorințele inimii noastre. Icoana este un chip care înfățișează în trăsături și semne simbolice ceea ce nu poate fi redat prin linii și forme și nici tradus în simboluri, putând fi perceput doar prin credință. Crede, așadar, că Mântuitorul veghează mereu asupra ta, că ne cuprinde pe toți într-o singură privire, ca-n palmă, cu toate gândurile, necazurile, suspinele noastre , în orice împrejurare ne-am afla. „Iată, te-am însemnat în palmele Mele; zidurile tale sunt întotdeauna înaintea ochilor mei” (Isaia 49, 16), spune Domnul. Câtă mângâiere și câtă viață cuprind aceste cuvinte ale Atotputernicului proniator!”

Citeşte şi:  Satana aruncă gânduri asupra noastră ca niște săgeți, dar el nu poate spune dacă inima noastră este receptivă la ele

„Să ne rugăm, deci, în fața icoanei Mântuitorului, ca și cum ne-am afla înaintea Lui însuși. În ea se arată Iubitorul de oameni prin harul Său, iar ochii zugrăviți pe ea ne privesc, fiindcă „ochii Domnului sunt pretutindeni” (Pilde 15, 3), deci și pe icoană, și cu urechile zugrăvite pe ea ne ascultă cu adevărat. Luați aminte că acești ochi sunt ochi dumnezeiești și aceste urechi sunt urechile lui Dumnezeu, pretutindeni prezent.

Atotputernice Stăpâne, Cel ce supui voinței Tale întreaga lume văzută și nevăzută; dă-mi mie a-Ți preamări neîncetat, cu credință curată și neclintită, nemărginita-Ți putere. Dă-mi mie credință neînfruntată, nădejde nestrămutată, dragoste nefățarnică față de Tine și de aproapele meu.”

„Viața mea în Hristos” – Sfântul Ioan de Kronstadt, editura Sophia, 2005, pag 12 si 168