– Gheronda, uneori inteleg cu mintea ca trebuie sa-l iubesc pe celalalt, dar nu simt inlauntrul meu dragoste.

– Incet-incet, din minte se va duce si in inima si atunci vei simti dragostea. Ca sa-l iubesti pe celalalt, trebuie sa lucreze si inima, nu este de ajuns doar mintea. Daca lucrez numai cu mintea, poti ajunge sa spui: „Acum trebuie sa-l rabd pe acesta” sau: „Trebuie sa iau aminte sa nu-i spun asta, sa nu-i fac cealalta” etc. Asta inseamna ca nu-l iubesti pe celalalt. Il vezi ca pe un strain, nu-l vezi ca pe un frate pentru care sa te doara si sa-ti tresalte inima.

– Gheronda, cand exista o departare intre minte si inima, daca iau o atitudine rationala, inima va urma mintea?

– Cat de departe este inima de minte? De ce sa existe o departare?

Citeşte şi:  Prin harul lui Dumnezeu, omul a reuşit să urce duhovniceşte, se schimbă, devine un alt om, şi frica îl părăseşte

– Pentru ca, desi cu mintea iau o pozitie corecta, inima nu o poate urma, fiindca este stapanita de patimi.

– Este bun diagnosticul pe care il dai, dar nu e de ajuns; este nevoie si de stradanie pentru a te vindeca. Toate lucrarea duhovniceasca o face mintea impreuna cu inima. Mintea este emitatorul, iar inima receptorul. Pe oricare frecventa introci emitatorul, pe aceiasi frecventa va lucra si receptorul. Daca mintea lucreaza lumeste, trimite inimii semnale lumesti; daca lucreaza duhovniceste, inima se induioseaza si sufera duhovniceste. De pilda, cum poti sa mananci mult cand te gandesti ca in alta parte oamenii mor de foame sau ca beduinii mananca balegarul de la camile?

– Am observat ca eu nu iubesc cu inima, ci cu mintea. Cum va putea inima sa lucreze?

Citeşte şi:  Dacă nu trăiţi cele dumnezeieşti, răul vă va înconjura, vă va cuprinde moleşeala şi vă veţi chinui

– Nu stii? Medicii de astazi, ca sa faca inima sa lucreze, gauresc pieptul si pun inauntru o… baterie. Si noi trebuie sa lucram cu mintea noastra, astfel incat ea sa gaureasca inima pentru ca s-o ia din loc si sa inceapa sa lucreze.

– Cum se poate face aceasta, Gheronda?

– Dupa mine, aceasta de face in trei moduri: fie simti multa recunostinta pentru binefacerile lui Dumnezeu, incat se dezghiata si-i da slava lui Dumnezeu, fie iti simti greutatea pacatelor tale si ceri cu durere iertare de la Dumnezeu, fie te pui in situatia celuilalt aflat la ananghina si suferi pentru el.

– Gheronda, eu am un comportament spontan. Ma port asa cum simt. Este bine acet lucru?

– Asculta, cand in inima exista dragoste curata si deplina catre Dumnezeu, atunci orice manifestare spontana a inimii este curata. Cand insa nu exista in inima dragoste curata, atunci spontaneitatea trebuie franata, caci aceasta manifestare spontana este plina de toxine lumesti.

Citeşte şi:  Preotul nu are voie să se atingă nici de vârful părului şi mai ales al bărbii sale

– Ce ma va ajuta sa-mi temperez spontaneitatea?

– Tu nu ai condus masina? Nu aveai frana? Asadar, ia spune-mi ce trebuie sa faci acum cand ai ramas fara… frane?

– Trebuei sa pun frana inimii.

– Da, trebuie ca mintea sa franeze inima, pentru ca, atunci cand inima o ia inainte, se iroseste fara rost. Tie Dumnezeu ti-a dat si multa minte si multa inima, dar nu-ti folosesti mintea pentru a frana inima si de aceea o irosesti. Sa te gandesti bine inainte de fiecare actiune, ca sa pui corect la lucru inima pe care ti-a dat-o Dumnezeu, cu simplitate si marinimie.

Cuviosul Paisie Aghioritul