Ce să facem noi, care avem în faţa ochilor minţii priveliştea înfricoşătoare a Judecăţii?

La întrebarea aceasta voi răspunde folosindu-mă de cuvintele Sfântului Apostol Petru: „Drept aceea, iubiţilor, aşteptând acestea, sârguiţi-vă să fiţi aflaţi de El în pace, fără prihană şi fără vină, şi îndelunga răbdare a Domnului nostru socotiţi-o drept mântuire” (2 Pt. 3, 14-15).

Citeşte şi:  Oare toţi oamenii se închina la acelaşi Dumnezeu? Nu se poate sluji la doi stăpâni!

Să ne îngrijim dinainte ca înfricoşătoarea Judecată să fie pentru noi nu grozăvie de neîndurat, ci bucurie. Să trăim în aşa fel ca înfricoşătoarea Judecată şi trâmbiţa arhanghelului să nu ne sperie, ci să ne aducă mare bucurie, şi să cântăm cântare Judecătorului Veşnic, Drept, Care va da fiecăruia după faptele sale.

Citeşte şi:  Papii, fiind indivizi egoişti, perverşi sexuali, criminali, simoniaci – au fost oare vicarii lui Hristos pe pământ?

Sfântul Luca al CrimeeiLa porțile Postului Mare, Editura Biserica Ortodoxă, Bucureşti, 2004, p. 37