În Sfînta şi Marea Joi este rînduită denia celor 12 Evanghelii.

Evenimentele se precipită: Iisus spală, ca pildă de smerenie slujitoare, picioarele ucenicilor Săi, iar la Cina cea de Taină, la care-i adună în seara acestei zile, spre a sărbători Paştele evreiesc (care semnifică ieşirea evreilor din robia egipteană, prin trecerea minunată a Mării Roşii).

Citeşte şi:  Predica Sfântului Varlaam, Mitropolitul Moldovei la Sâmbăta lui Lazăr: Un lucru ca acesta s-a făcut astăzi, pe care nimeni niciodată nu l-a văzut, nici nu l-a auzit

El instituie Sfînta Taină a Euharistiei (Împărtăşaniei/Cuminecării/Grijaniei): „Luaţi, mîncaţi, acesta este trupul Meu, care se frînge pentru voi. Beţi dintru aceasta toţi, că acesta este sîngele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor!” (Matei 26, 26-28).

Apoi se roagă Tatălui, cu sudori de sînge, în grădina Ghetsemani, şi primeşte, în toiul nopţii, sărutul lui Iuda vînzătorul.

Citeşte şi:  Rugăciunea din Miercurea Mare pentru a avea parte de iertarea păcatelor

Cei ce au postit se pot spovedi şi împărtăşi şi în zilele anterioare, dar Joia Mare e ziua predilectă pentru aceasta, fiind chiar ziua Cinei celei de Taină.

Începînd de acum şi pînă la Înviere, în biserici – care sînt deja cernite (îndoliate), lucru subliniat şi prin scoaterea covoarelor – nu se mai trag clopotele, ci se bate numai toaca. La denia acestei zile crucea mare din altar se scoate în mijlocul bisericii şi se împodobeşte cu coroane de flori.